Sadie

Sadie nu a avut deloc o viață ușoară. Rămasă orfană, într-un orășel izolat, a fost silită să aibă grijă nu doar de ea însăși, ci și de surioara sa, Mattie, străduindu-se să-i asigure o viață cât mai normală.
Citește tot rezumatul cărții Sadie... Dar, atunci când Mattie este omorâtă cu brutalitate, întregul univers al lui Sadie se prăbușește. După ce polițiștii fac o anchetă de mântuială, tânăra hotărăște să îl descopere singură pe ucigașul surorii sale, așa că pornește într-o adevărată călătorie în căutarea dreptății, dar și a răzbunării. Numai că drumul său e presărat cu primejdii nebănuite și, curând, tinerei i se pierde urma. Atunci când prezentatorul radio West McCray află povestea celor două surori, acesta începe o investigație menită să scoată la iveală adevărul despre dispariția lui Sadie, dar și despre moartea lui Mattie. Aproape imediat, podcast-ul despre ancheta să devine o adevărată senzație pe internet, căci din ce în ce mai mulți oameni sunt interesați de soarta lui Sadie, sperând, cu toții, că aceasta va fi descoperită de curajosul investigator înainte de a fi prea târziu...   Un thriller palpitant care taie-n carne vie ca un podcast de investigații criminalistice. [...] N-o să mai fiți în stare să faceți nimic înainte de a-l citi până la capăt. - Stephanie Perkins, autoarea romanului Anna și sărutul franțuzesc Bestseller New York Times   Fragment din romanul Sadie, de Courtney Summers   "Voi omorî un om. Îi voi fura lumina din ochi. Vreau să privesc cum se stinge. Se spune că nu trebuie să răspunzi violenței cu violență, dar uneori cred că violența este singurul răspuns. Asta i-a făcut el lui Mattie, asta merită și el. Știu că ceea ce voi face nu o va aduce pe Mattie înapoi. Mattie nu se va mai întoarce niciodată. Nu o fac pentru a-mi găsi pacea. Pacea nu o voi mai găsi niciodată. Nu-mi fac iluzii: știu că după ce voi face ce voi face, prea puțin va mai rămâne din mine. Gândiți-vă însă cum ar fi să trăiești, zi după zi, știind că omul care ți-a ucis sora respiră aerul care ei i-a fost refuzat, că își umple plămânii cu el, că îi soarbe dulceață! Gândiți-vă că omul acesta simte sub picioare pământul în care ea a fost îngropată! Am ajuns mai departe decât am ajuns vreodată. Stau așezată pe scaunul din față și răsucesc un briceag între degete. Aerul miroase a apa stătută. Închid ochii și îi deschid și mă regăsesc tot pe scaunul din față, tot răsucind briceagul între degete, iar aerul continua să pută a depuneri de mal dintr-un iaz. Închid și deschid din nou ochii și e ca un vis care se repetă și în care fiecare pas înainte este răsplătit cu revelația de a ști că trebuie să o iei de la capăt și că nu există nicio linie de finis, iar tu habar nu ai cum să te oprești. - Mattie! M-ul inițial din numele ei îl rostesc apăsând ușor buzele. Dublul t nu zăbovește decât atât cât să-mi ureze bun venit. Pe când avea cinci ani, iar eu, unsprezece, Mattie obișnuia să se strecoare la mine în pat, speriată de întuneric, disperată să rostesc ceva care să o liniștească. Alinările mele fragmentate nu erau niciodată de ajuns; tot ce-i puteam oferi era prezența mea, iar ea se mulțumea cu atât, își lipea capul de umărul meu și adormea. Dimineața mă trezeam cu paturile strânse ghem în jurul trupușorului ei și perna mea sfârșea cumva întotdeauna sub capul ei." Citește mai puțin...