Bine ați venit la Le Cirque des Reves! Circul a sosit fără nici o înștiințare; corturile lui magice, cu cupolele în dungi albe și negre, parcă au răsărit din pământ. Reprezentațiile fermecătoare, care n-au loc decât noaptea, sunt o experiență unică și o sărbătoare a simțurilor.
Ascunsă de ochii spectatorilor, în spatele labirintului de nori sau al grădinii construite din gheață, o competiție acerbă are loc. Celia și Marco sunt doi tineri magicieni care au fost antrenați încă de mici anume pentru acest duel crâncen al imaginației. Însă când cei doi se îndrăgostesc iremediabil unul de altul, consecințele iubirii lor se dovedesc a fi mult mai periculoase decât ar fi putut anticipa ei vreodată. Pregătiți-vă să fiți cuceriți. Parțial poveste de dragoste, parțial parabolă și un debut remarcabil. Atât de sclipitor de vie, veți putea jura că paginile au prins viața în mâinile voastre. Circul nopții sfidează atât genurile literare, cât și orice așteptare. - The Boston Globe Magică. Încântătoare. Fermecătoare. Minunată. - Associated Press Fragment din romanul "Circul nopții" de Erin Morgenstern: "În interior, Marco o conduce pe Celia prin sala de bal. Se oprește lângă peretele cel mai îndepărtat și împinge unul dintre panourile glisante de lemn închis la culoare, deschizând drumul spre o scară ce coboară în spirală. - E o temniță? întreabă Celia în timp ce coboară. - Nu tocmai, explică Marco. Când ajung la ușa aurită de la baza scării, o deschide spunând: Atenție la prag. Încăperea e mică, dar tavanul e undeva foarte sus are un candelabru de cristal chiar în centru. Pereții rotunjiți precum și tavanul sunt pictați într-un albastru adânc, intens, și împodobiți cu stele. O cărare se înfășoară în jurul camerei, că o punte, deși o mare parte a podelei este acoperită cu un curcubeu de perne mari de mătase brodată. - Chandresh susține că este realizată întocmai după camera unei curtezane din Bombay, spune Marco. În ceea ce mă privește, mi se pare minunată pentru lectură. Celia râde și o buclă de păr îi cade pe obraz. Marco încearcă să i-o ridice de pe față, dar înainte ca degetele lui s-o atingă, ea își ia avânt de pe punte, rochia ei largă argintie rostogolindu-se ca un nor pe pernele de culoarea giuvaierelor. El stă să o privească o clipă, apoi o urmează întocmai, afundându-se în pernele din mijlocul camerei alături de ea. Rămân întinși, contemplând candelabrul, lumina reflectându-se în cristale, preschimbându-se în cer înstelat fără alte intervenții. - Cât de des poți să vizitezi circul? întreabă Celia. - Nu atât de des pe cât mi-aș dori. Ori de câte ori ajunge la Londra, bineînțeles. Încerc să ajung și în Europa, când izbutesc să scap de Chandresh suficient de mult timp. Uneori mă simt ca și cum aș sta cu un picior într-un loc și cu celălalt în altul. Sunt foarte familiarizat cu atât de multe lucruri, și cu toate astea este mereu surprinzător."
