Ioan Alexandru Tofan (n. 1979) este conf. dr. în cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. A publicat Logica și filozofia religiei. O re-lectură a prelegerilor hegeliene (Editura Academiei Române, București, 2010), City Lights.
Despre experiență la Walter Benjamin (Humanitas, București, 2014), Cuvinte, lucruri, imagini. Teorie critică la Walter Benjamin și Theodor W. Adorno (Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014), precum și numeroase studii în reviste și volume de specialitate pe teme privind filozofia clasică germană, filozofia religiei, teoria critică sau teoriile secularizării. Misticul nu cunoaște în maniera științifică, ci ghicește în detalii și nuanțe urmele unei prezențe invizibile și apăsătoare. Apoi își povestește aventura fără să relateze fapte, întâmplări, ci reproducând prin limbaj, ca modus loquendi, dialogul cu Celălalt. Astfel, metafora mării se regăsește la mistici și are, ca și în cazul lui Jules Verne, o funcție critică: de a pune, pe de o parte, sub semnul întrebării pretenția de a închide infinitul într-un concept și, pe de altă parte, de a-i reda „călătoriei” fluiditatea și indecizia care îi sunt originare. Orașul, marea și cerurile sunt avataruri ale unei pustietăți în care cel ce o străbate se găsește, în permanență, în condiția miraculoasă descrisă de Surîn în „Cantiques spirituels”: comme un enfant perdu. - Ioan Alexandru Tofan