Studiu despre otrava. Cronicile din Ixia. Vol.1

Studiu despre otravă este cartea întâi din seria Cronicile din Ixia Condamnată la moarte pentru crimă, Yelenei Zaltana i se oferă o șansă incredibilă: poate scăpa de executarea sentinței dacă accepta să devină degustătoare.
Citește tot rezumatul cărții Studiu despre otrava. Cronicile din Ixia. Vol.1... Astfel, va putea locui în palat, va avea parte de cele mai frumoase haine, dar va trebui să riște zilnic să moară în locul comandantului suprem din Ixia. Cum numai un prost ar refuza o astfel de ocazie, Yelena acceptă, doar pentru a descoperi, în curând, că pericolul otrăvirii reprezintă cea mai mică dintre problemele sale. Pentru ca uneltitorii amenința să cucerească Ixia, iar Yelena a căpătat puteri magice pe care nu le poate controla deloc. Din nou, viața îi este în pericol, iar tânăra trebuie să ia niște hotărâri deloc ușoare. Numai că, de data aceasta, nu mai e deloc limpede care vor fi urmările...    Studiu despre otravă este una dintre acele cărți extrem de rare care izbutesc să îi facă pe cititori să viseze la lumea și la personajele sale multă vreme după ce au terminat de citit ultima pagină. - Publishers Weekly   Acest prim roman al CRONICILOR DIN IXIA este de-a dreptul impresionant, căci împletește aventura și suspansul pentru a țese o poveste absolut tulburătoare. - Locus Cartea a doua a seriei Cronicile din Ixia o puteți comanda de aici: Studiu despre magie. Cronicile din Ixia. Volumul 2 Fragment din cartea "Cronicile din Ixia. Volumul 1: Studiu despre otravă" de Maria V. Snyder:   "În jurul ochilor lui Valek au apărut riduri atunci când el a izbucnit în râs. Avea o față puternică și colțuroasă, ca și când cineva ar fi lucrat-o la matriță dintr-o bucată de metal, dar se îmblânzea atunci când zâmbea. Dându-mi pocalul lui, mi-a cerut să repet experimentul. Am luat o gură din băutură, cu o oarecare îngrijorare, descoperind din nou gustul slab de portocală. Pregătindu-mă să simt gustul de rânced, am făcut gargară cu băutura lui și am fost ușurată să constat că aceasta nu accentua decât esența de portocală. - Te simți mai bine? m-a întrebat Valek când și-a luat înapoi pocalul gol. - Da. S-a așezat la biroul său, deschizând încă o dată dosarul meu. A luat condeiul și-a început să vorbească apoi cu mine în timp ce scria. - Tocmai ai primit prima lecție în arta degustării. Băutura ta a fost amestecată cu otravă numită pulbere-de-fluturi. A mea, nu! Singura modalitate de a descoperi pulberea-de-fluturi dintr-un lichid este gargară. Gustul de portocale stricate pe care l-ai simțit era al otrăvii. M-am ridicat, pentru că mi se învârtea capul. - Este letală? l-am întrebat. - O doză suficient de mare te va ucide în două zile. Simptomele nu apar decât în cea de-a doua zi, însă atunci este deja prea târziu. - Și am primit doza letală? am repetat, ținându-mi respirația. - Bineînțeles. Dacă ar fi avut o concentrație mai mică, nici n-ai fi simțit otravă! Stomacul a prins să mi se revolte și am simțit că-mi venea să vomit. M-am silit să-mi înghit amarul care mi se ridică în gât, străduindu-mă din răsputeri să evit umilința de a vărsa pe biroul lui Valek. El și-a luat privirea de la maldărul de hârtii și s-a uitat în sus, cercetându-mi chipul. - Te-am avertizat doar că pregătirea ta pentru slujba aceasta are să fie periculoasă. Dar, în mod sigur, nu ți-aș da o otravă pe care corpul tău ar trebui s-o combată câtă vreme suferi de malnutriție. Pulberea-de-fluturi are un antidot! m-a asigurat, arătându-mi o fiolă micuță cu un lichid alb în ea. Am suspinat, lăsându-mă să mă prăbușesc într-un scaun. Expresia lui Valek redevenise necruțătoare, ca și cum chipul i-ar fi fost turnat în metal, așa că mi-am dat imediat seama că nu-mi dăduse antidotul. - Ca răspuns la întrebarea pe care nu ai pus-o, deși ar fi trebuit, asta este modalitatea prin care îl împiedicam pe degustătorul comandantului suprem să evadeze, mi-a explicat Valek, ridicând fiola micuță și scuturând-o.” Citește mai puțin...