Ale dumnezeieștilor cântări iubirile - Sfântul Simeon Noul cuvântător de Dumnezeu
Tălmăcite în stihuri de monahul Maxim și tipărite cu pinecuvântarea Înăltpreasfinției Sale Irineu, Arhiepiscop al Albei Iuliei.
Imnele (sau Cuvintele, cum sânt ele intitulate în textul grecesc) cuprind numeroase aluzii la anumite episoade din viața Sfântului Simeon: întâlnirea cu duhovnicul său, Sfântul Simeon Evlaviosul, conflictul cu monahii de la mănăstirea Sfântul Mamânt, al căror igumen era, polemică cu Ștefan al Nicomidiei și altele.
Dar pe primul plan sânt experiențele sale mistice cu totul neobișnuite și care, chiar pentru contemporanii lui, erau pricina de uimire și de sminteală. Adeseori Sfântul își arătă neputința de a pune în cuvinte ceea ce trăia, numindu-și trăirile "negraite", "de nespus", "de nepovestit". De-aceea, poezia se dovedește a fi cea mai potrivită formă de expresie, Imnele rămânând până astăzi "partea cea mai fascinantă și originală a întregii opere a Sfântului Simeon".
