Bobbi și cu mine - așa începe Frances să povestească despre relația sa cu cea mai bună prietenă, care îi fusese pentru o vreme și iubită. Ea se vede pe sine ca pe o jumătate din întregul pe care îl constituie această relație, disecată brutal de onest și pusă în raport cu celelalte relații pe care Frances încearcă să le aibă.
Sally Rooney inventează și propune un nou limbaj prin care oamenii, legați unii de alții prin atașament sau iubire, să reușească să comunice și să supraviețuiască împreună. Ce se află în spatele unei discuții obișnuite cu cea mai bună prietenă, cu iubitul, cu mama sau cu tatăl alcoolic? Până unde merge un om atunci când tot ce vrea este să fugă de sine? Sally Rooney pune în personajele sale câte puțin din tot ce am putea fi oricare dintre noi. Sally Rooney s-a născut în 1991 și a crescut în Castlebar, Irlanda, împreună cu un frate mai mare și o soră mai mică. A studiat limba engleză la Trinity College din Dublin și a continuat cu un masterat în științe politice, pe care nu l-a terminat. Ulterior s-a înscris și a absolvit tot la Trinity College un masterat în literatura americană. Totodată, Rooney este un renumit speaker și debeater, astfel că în anul 2013 aceasta a obținut locul inai la Campionatul de debate al universităților din Europa. Înainte de a publica prima ei carte, tânăra scriitoare a lucrat ca administrator la un restaurant. Din 2014, Sally Rooney a început să scrie constant, iar cartea sa de debut, Discuții cu prieteni, a fost primită cu entuziasm de criticii de carte, autoarea fiind declarată un Salinger al generației Snapchat sau o Jane Austen a oamenilor vulnerabili. A doua să carte, Normal people, apărută în 2018, este deja pe lista finaliștilor la Man Booker Prize 2018. Ambele cărți vor fi ecranizate. Un roman al fricțiunilor delicioase. - The New York Times Un debut miraculos. - The Millions Un portret inteligent, sexy și realist al unei femei care se caută pe sine. - Booklist Câștigător al premiului pentru Cel mai bun Scriitor Tânăr al Anului oferit de Sunday Times. Fragment din cartea "Conversații cu prieteni" de Sally Rooney "Părinții lui Bobbi treceau printr-un divorț dureros în vara aceea. Eleanor, mama ei, fusese dintotdeauna o persoană fragilă emoțional, iar din pricina unor lungi perioade de boală neidentificată, Jerry, tatăl lui Bobbi, devenise părintele favorit în această despărțire. Bobbi le zicea mereu pe numele mic. Probabil că obiceiul ăsta debutase ca un act de rebeliune, iar acum părea doar o manifestare colegială, ca și cum familia lor era o mică afacere pe care o conduceau împreună. Lydia, sora lui Bobbi, avea paisprezece ani și nu părea să gestioneze situația cu același calm de care dădea dovadă Bobbi. Părinții mei se despărțiseră când aveam doisprezece ani, iar taica-miu se mutase în Ballina, locul unde se cunoscuseră. Eu am rămas în Dublin împreună cu mama până la terminarea școlii, după care a plecat și ea în Ballină. Când am intrat la facultate, m-am mutat într-un apartament din cartierul Liberties, care îi aparținea fratelui lui taică-miu. Pe timpul școlii închiria celălalt dormitor unei studente, așa că trebuia să fac liniște seara și să-mi salut politicos colega de apartatnent când ne întâlneam la bucătărie. În schimb, vara, când colega de apartament plecă la ea acasă, aveam voie să stau acolo singură și să fac cafea oricând aveam chef și să las cărți deschise cu fața-n jos oriunde se nimerea. Lucram pe vremea aia că stagiară la o agenție literară. Mai era acolo un băiat, tot stagiar, pe nume Philip, pe care-l știam din facultate. Treaba noastră constă în citirea teancurilor de manuscrise și scrierea unor rapoarte de câte o pagină despre valoarea lor literară. Care valoare era aproape întotdeauna nulă. Uneori, Philip citea cu voce tare, pe un ton sarcastic, pasaje scrise prost și mă făcea să râd, dar asta nu se întâmplă niciodată în fața adulților care lucrau acolo."
