Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E. Hotchner

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură   Iubirile lui Hemingway povestite de el însuși și consemnate de A.E. Hotchner De-a lungul timpului, și mai ales în ultima parte a vieții, Hemingway i-a dezvăluit prietenului de încredere cu care mergea la vânătoare, la coride și la pescuit amănunte despre evenimentele care i-au marcat existența, dând la iveală o ipostază mai puțin cunoscută a marelui scriitor.
Citește tot rezumatul cărții Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi si consemnate de A.E. Hotchner... Din cartea lui A.E. Hotchner aflăm despre viața romantică de la Paris, despre relația care i-a distrus prima căsnicie și despre tragedia de a fi iubit două femei în același timp, despre legăturile lui cu marii artiști și scriitori ai vremii, despre prietenia cu Scott Fitzgerald, despre întâlnirea cu frumoasa Josephine Baker, dar și despre cele două accidente aviatice cărora le-a supraviețuit ca prin minune. O carte despre aventură, greșeli, regrete și pierderea adevăratei iubiri; întrebarea care nu i-a dat pace în săptămânile dinaintea morții era: Cum știe un tânăr care se îndrăgostește pentru prima oară că aceasta va fi singura mare iubire a vieții lui? Traducere de Alexandru Macovescu Fragment din cartea "Iubirile lui Hemingway povestite de el însuși și consemnate de A.E. Hotchner" de A.E. Hotchner, Ernest Hemingway "În dimineața zilei de 4 iulie 1955, am zburat la Miami, apoi am luat un avion mic după-amiază spre Key West și pe urmă un taxi până pe Olivia Street la numărul 414, la adresa pe care mi-o dăduse Ernest. Era o stradă cu case murdare și dărăpănate, garduri șubrede și buruieni înalte. Când Gus, unchiul lui Pauline, le cumpărase o casă aici în anii 1930, cartierul nu era terminat, iar casele erau asemănătoare cu a lui Ernest (de fapt, avea două case: una principală și impunătoare, și una mică, mai modernă lângă piscină). Casa principală era de piatră, în stil colonial spaniol cu o verandă cu ferestre franțuzești și obloane verzi. În grădina luxuriantă se găseau săgotieri japonezi, palmieri mici, curmali și smochini indieni groși. Cartierul fusese afectat de trecerea timpului, iar casa lui Ernest era acum o oază în mijlocul mizeriei. Ernest nu mai stătuse acolo din 1940 când, după o lungă separare, avea să divorțeze de Pauline. În urma partajului, devenise proprietatea ei și locuise acolo până de curând, când murise, iar casa le rămăsese copiilor. Însă ei nu voiau să stea acolo și nici nu locuiau prin zonă ca să o îngrijească. Așa că Ernest a trebuit să vină din Cuba, din Finca Vigia din San Francisco de Paula, ca să plătească un broker să închirieze proprietatea sau să o vândă. Ernest, îmbrăcat în slip, a ieșit din casa principală să mă întâmpine. Se mișcă încet, dar mai bine decât la Gritti, imediat după accident. Mi-a oferit o cameră în casa de lângă piscină, apoi am mers amândoi să înotăm în apă caldă și sărată, care avea efectul calmant al unei băi cu sulf. Mi-a zis că piscina se golea și se umplea peste noapte cu apă semisarată. A intrat prevăzător, oprindu-se de câteva ori pe treptele piscinei ca să-și dea cu apă în zona mijlocului." Citește mai puțin...