Ediție îngrijită de Filotheu monahul Pocăința este, zice Sfîntul Ioan Gură de Aur, doctorie care desființează păcatul, dar ceresc, putere minunată, care biruiește prin har rînduiala legilor: pentru aceasta, pe curvar nu îl leapădă, pe preacurvar nu îl alungă, bețivului nu îi întoarce spatele, de idolatru nu se îngrețoșează, pe ocăritor nu îl gonește, pe hulitor nu îl depărtează, nici pe lăudăros, ci pe toți îi schimbă.
Și cine ar putea vorbi mai bine despre acest leac mîntuitor dăruit de Dumnezeu oamenilor decît Cuviosul Nicodim, care a împodobit Biserica și cu obiceiurile, și cu scrierile sale cele mult învățate și înfrumusețate, ca un preacunoscător al dogmelor și canoanelor și a toată învățătura bisericească, cea mîntuitoare și în viața de veci călăuzitoare? Din această mică scriere, cititorule, mare folos vei avea de vei citi cu luare-aminte cele cuprinse într-însa, că porunca a lui Hristos Însuși este pocaînță și toți cetățenii Raiului nu altfel decît cu pocăință s-au mîntuit, prin schimbarea minții și mutarea cugetului de la cele degrab pieritoare la cele dăinuitoare întru veșnică fericire.
