Dont cry, just fly

Fiecare poveste e o lecție de viață. Știi, creierul uman conține conflicte. Multe! Unele ilogice. Poți să iubești pe cineva, dar să urăști ceea ce face. Te poți îndrăgosti, deși inima ta iubește deja pe altcineva.
Citește tot rezumatul cărții Dont cry, just fly... Poți trece peste lucrurile care te-au marcat și ți-au schimba existența, dar, în adâncul ființei tale, nu le uiți niciodată. Poți accepta sentimente devastatoare, traume și compromisuri, deși știi că îți fac rău. Și, când ești ferm convins că te cunoști cu adevărat, descoperi că habar nu ai cine ești și de ce poți fi în stare. Crezi că este ceva sigur pe lumea asta? Te înșeli! Nu este nimic sigur. Totul este relativ. Și timpul iubirii, și sentimentele… Iar oamenii… Eh! Aici începe povestea. Cu toate astea: Don`t cry, just fly!   Georgiană Vaju este un fin cunoscător al firii umane. Și nu cred că este vorba de formarea profesională, ea fiind psiholog, ci de materialul primordial cu care a înzestrat-o Cel de sus. Toată această cunoaștere face minuni în scris. Poveștile ei capătă o dulceață pe care cititorii o asimilează cu aviditate, fie că este vorba de istorii de amor sau, cum e cazul acestui roman, Don`t cry, just fly, acțiune cu sufletul la gură, condimentată generos cu momente de un erotism tulburător. Am citit cartea pe nerăsuflate, m-am îndrăgostit de seducătorul Alex, am invidiat-o pe Ambră și am avut sentimente contradictorii față de senzualul, provocatorul și ispititorul Nickolas. Nu am niciun dubiu că cititorii își vor găsi noua adicție între paginile acestui roman. - Theo Anghel   Georgiană Vaju aduce în prim-plan povesti reale, creionate cu măiestrie, ce devin extrem de vii, de parcă am asista la o piesă de teatru modern, în care caracterele se învârt printre noi și ne iau de mână, făcându-ne părtași la ceea ce li se întâmplă. Poate tocmai din aceasta, întâlnim pe tot parcursul comicul de situație combinat cu cel de limbaj, care transformă acțiunea în ceva spumos, alert și plin de autenticitate și credibilitate. - Crâmpeie de suflet Fragment din cartea "Dont cry, just fly" de Georgiană Vaju: "După prima strofă, se oprește preț de câteva secunde ca să-și tragă sufletul. O liniște stranie se așterne în jurul nostru. Apoi oamenii ce ne înconjoară încep să-l ovaționeze pe Alex, încurajându-l să continue. Încă! Încă! Mai vrem... Biss! se aude din toate părțile punții, în vreo patru limbi consecutiv. Un alt coleg, care pare a fi unul dintre cei doi chitariști ai trupei, apucă rapid instrumentul de lângă el și încearcă acordul. Îi iese perfect. Alex se uită din nou la mine, îmi zâmbește complice și continuă cu refrenul: And then shed say, its OK, I got lost on the way But I'm a supergirl, and supergirls don't cry. And then shed say, its alrigh, I got home late last night But I'm a supergirl, and supergirls just fly. Bucata asta sună mai demențial decât prima parte. Mi se face pielea de găină. Chiar și pe cel pe care îl cred a fi căpitanul vasului îl mișcă interpretarea asta ad-hoc. Domnul grizonat se apropie, curios, de grupul nostru și asistă, discret. Mii de emoții noi îmi străbat corpul. Palmele încep să mi se umezească. Pe frunte îmi apar broboane de sudoare care mi se preling în jos, spre tâmple și spre ochi. Vreau să-mi șterg pielea, dar, după ce analizez situația, renunț la idee. Nu vreau să par prea transparentă, prea emotivă, sau prea tulburată de ceea ce văd și aud. Pentru ei, poate, este un lucru normal, ceva ce fac cu regularitate, dar pentru mine e nou, ceva ce nu mi-a mai fost dat să trăiesc până acum. Vocea lui sună atât de frumos, și melodia... Dumnezeule! Versurile astea se potrivesc perfect cu starea mea din acest moment. Cât de tare! Gândesc, încântată." Citește mai puțin...