Un lucru absolut remarcabil

Într-o noapte, întorcându-se de la muncă, April May, o tânără de 23 de ani, descoperă, din întâmplare, o reprezentare de trei metri a unui robot îmbrăcat în armura de samurai pe care îl botează Carl.
Citește tot rezumatul cărții Un lucru absolut remarcabil... Numai că statui similare se pare că există peste tot în lume și întreaga omenire devine, peste noapte, de-a dreptul obsedată să înțeleagă cine sunt, de unde au apărut, cine le-a creat și, mai ales, cărui scop slujesc bizarele monumente care seamănă prea mult cu puternicii Transformeri ca să nu facă parte dintr-un plan. Iar April, ca descoperitoare a străniilor Carli, se vede aruncată chiar în mijlocul unei furtuni mediatice, care îi transforma viața, relațiile și felul de a fi.   Un lucru absolut remarcabil este un roman captivant despre ce înseamnă să fii om în epoca internetului, YouTube-ului și a atotputernicelor rețele de socializare.   Amuzant, antrenant, exploziv! Eram convins că Hank va fi grozav ca scriitor, dar chiar nu mi-am imaginat că va fi atât de bun încă de la prima încercare. - John Scalzi   Cu această carte comică despre partea urâtă a celebrității dobândite pe internet, Hank Green intră pe picior de egalitate în competiție cu faimosul roman al fratelui său, Sub aceeași stea, ridicându-se la același nivel de excelență. - People   Hank Green, super-vlogger și frate al legendarului autor John Green, a scris Un lucru absolut remarcabil, un roman care vă va umple inimile de încurajare și alinare. - Cosmopolitan   În centrul romanului de debut al lui Hank Green stau întrebări existențiale despre celebritatea dobândită on-line. - Wall Street Journal Fragment din cartea "Un lucru absolut remarcabil" de Hank Green: "Normal că nu mi-a mers cum am vrut eu! M-am uitat la telefon și, în loc să dau SMS-uri câtorva dintre nenumărații oameni care-mi scriseseră, am intrat pe Twitter și-am văzut toate lucrurile frumoase și urâte care se spuneau despre mine. După care, ca o idioată ce eram, mi-am deschis căsuța cu e-mailurile primite. Am citit un mesaj de la Maya și i-am răspuns, apoi unul de la fratele meu, care era mândru de mine și tare bucuros să mă vadă la nuntă, precum și unul de la părinții mei, care sperau că aveam grijă de mine. După care mi-am adus aminte de e-mailul pe care-l trimisesem tipei de la UC Berkeley. M-am uitat să văd dacă-mi răspunsese sau nu. O făcuse, cam cu vreo... 12 zile în urmă! Nu-i văzusem mesajul, care fusese îngropat de toate celelalte și uitasem complet de conversația noastră. Mare noroc că nu-l văzusem, fiindcă astfel avusesem și eu parte de aproape două săptămâni binecuvântate, fără pic de neliniște apăsătoare. Și fusesem chiar pe punctul să mă mai duc la culcare pentru ultima oară astfel! Aș mai fi putut avea înc-o noapte de normalitate! Ei bine, nu chiar de normalitate, desigur, dar nici starea asta de-acum! Am copiat aici mesajul complet nemodificat (deși am corectat niște greșeli de tipar, pentru că Miranda ar fi făcut urât dacă le-aș fi lăsat). RE: Ziceai că era cald?  April, Caracteristicile pe care le descrii... dur, rezonant, lucios, greu, cu conductivitate termică extrem de mică, nu par stranii, par de-a dreptul imposibile. Nu există niciun material cunoscut care să aibă asemenea proprietăți! E dificil până și să-ți închipui numai un material care-ar putea avea asemenea însușiri! Am reușit să ajung la Carl Oakland să-l studiez. Proprietățile sale termice n-au nicio logică! Prezintă o conductivitate termică de 0%!" Citește mai puțin...