Mortua est

Multă lume din zona criticii literare s-a întrebat și se-ntreabă când o să apară o carte de proză care să construiască o ficțiune coerentă și estetic valoroasă asupra evenimentelor care au marcat viața României începând din Decembrie ’89 și continuând în primii ani după ceea ce se mai numește Revoluție, adică o viziune unitară (aceasta neexcluzând subiectivitățile autorului) asupra Pieței Universității, a mineriadelor, a fesenizării țării, cu scurtul interval al preluării puterii de către Convenția Democratică etc.
Citește tot rezumatul cărții Mortua est... Desigur, încercări în acest sens au mai fost (nu numai în literatură, ci și în film, de pildă), dar ele purtau amprenta fragmentarismului și erau mai degrabă pagini ori secvențe care se apropiau mai mult de mărturia directă, personală, asupra celor întâmplate, decât de ficționalizarea lor. Însă iată că avem acum o primă încercare (reușită, în opinia mea, în sensul celor amintite mai sus), romanul Mortua Est al lui Teodor Hossu-Longin.   Mortua Est deschide o cale narativă a discursului despre comunism extrem de fertilă, având un dublu avantaj: autorul, deși foarte tânăr în ultimii ani ai ceaușismului, a trăit lucid acea epocă, deci știe cum a fost, iar ceea ce a urmat e privit tocmai din această perspectivă lucidă și ușor sarcastică. Eroul său, Mircea, este un introvertit, un self-made mân care încearcă să se regăsească, să se construiască pe sine, pe fundalul unui timp buimac, trecând prin experiențe ce-l vor marca decisiv, precum Piața Universității, mineriadele, emigrarea și chinul de a se acomoda în Occident, reîntoarcerea acasă ș.a.m.d. Construcția epică nu e liniară, de tip A-B-C-D, ci e compusă din flashbackuri și reveniri în prezentul acțiunii, alternând secvențele de monolog interior, transcris exemplar în stil indirect liber, cu episoade realiste, în care n-am cum să nu remarc fluența și firescul (atât de greu de obținut în proză!) al dialogurilor și instinctul narativ sigur în care sunt relatate, de pildă, scene din calvarul emigrării.   În plus, Teodor Hossu-Longin are știința creionării personajelor în crochiuri simple, dar greu de uitat, precum portretele în agua forțe ale mamei, tatălui, prietenului Zob, senzualei bulgaroaice Bilyana. E aici, în derularea întâmplărilor povestite, o capacitate imagistică de sorginte de-a dreptul cinematografică.   Concluziv: prin Mortua Est, Teodor Hossu-Longin intră pe primul raft al prozei românești contemporane. - Ioan Groșan Citește mai puțin...