Domnița Neagă este o poetă care combină în chip fericit știința versificației cu o sensibilitate autentică, pentru a-l conduce pe cititor în Arcadia ei senină. Poeta nu căută neapărat insolitul, ocolește cruzimea scenariilor și a limbajului, preferând profunzimile sensului, pe verticala spiritului, și - neapărat - frumusețea.
Cu fiecare volum, și iată că s-au adunat destule, de poezie și de critică, cele mai recente chiar la Editura NEUMA, Domnița Neagă devine mai convingătoare și mai personală. - Horia Gârbea Înger de pripas Am moștenit comori străvechi de visuri, Ce am iubit e tot ce mi-a rămas; Cu îngeri, am vegheat în paraclisuri, Și-am fost mereu un înger de pripas. Am stat de aină sub caișii-n floare, O punte fermecată ne unea; Ducea pădurea lemne în spinare, S-aprindă focul meu pe-o altă stea. De-atâta cânt, mi-e inima vioară, Se naște-n ea izvor imaculat; Din când în când, mai da pe dinafară, Dar, un se varsă, încă n-am aflat...!
