Absolvent al Facultății de Teologie, om deschis la tot ceea ce este frumos, autorul ne încântă inima cu versuri alese, pline de melancolie și dor. M-au impresionat, mai ales, versurile dedicate familiei.
- Claudia Pușca Lumea este o vastă sursă de inspirație pentru cine stă să o asculte. Aurelian Suciu și-a făcut timp pentru aceasta. Iar ceea a descoperit vrea să împărtășească cititorilor. - Silviu Bucur Pentru mine fiecare poezie a fost o surpriză: de la sentimente profunde la pamflet cotidian, de la ruga către Bunul Dumnezeu la ironia sorții, de la tradiție și folclor la gura lumii, de la licărirea unei lacrimi din colțul ochiului la zâmbetul din colțul gurii. Cred că atribute precum incitarea și surpînderea ar trebui să îl propage în literatura contemporană. - Nicoleta Sinea Versurile acestea sunt asemenea unei predici rostite într-o Biserică – se adresează tuturor, însă, din păcate, sunt citite doar de către cei „prezenți”. Dacă tot suntem prezenți, atunci menirea noastră este să și ascultăm, nu doar să auzim. E un sentiment aparte să citești și să fii cu zâmbetul pe buze, dar să și lăcrimezi. Este bine să zâmbești deoarece consumul excesiv de încruntare dăunează grav bucuriei, tinereții și frumuseții. Este bine și să lăcrimezi, ca să nu uiți de sentimente. Aceste versuri sunt leacul potrivit pentru o lume stresată, pentru o lume aflată tot mai mult într-un declin spiritual, material și moral, care își pierde treptat identitatea. - Alin-Vasile Goga De prin vremea studenției am încercat o potrivire de cuvinte, apoi mai trecut-au niște ani și am mai scris trei strofe. Deci, nu mare lucru până în noiembrie 2016, când m-am apucat de scris, uneori chiar zilnic. E o fericire să poți bucura oamenii fie prin cântec, fie prin vers, fie printr-o fotografie pe care o mai fac la nivel de amator entuziast, fie prin simpla prezență acolo unde ești așteptat, dorit și bine primit. Altceva nu mai e nimic de zis, decât de citit. Cei care au parcurs mare parte din versuri au avut părerea că ar merita publicate și iată-mă plecând pe acest drum. - Aurelian Suciu Fragment din cartea de poezii "Mi-e dor... " de Aurelian Suciu: "Mi-e dor Mi-e dor de vremuri care trecutu-le-am de mult, De ceea ce-n cântări aș vrea mereu să cânt, Mi-e dor de vremi apuse, de-apusul de-altădat’, De serile în care, copii, ieșeam prin sat. Mi-e dor și de vacanțe, de vară mai ales, Mi-e dor chiar și de toamnă, de vie și cules, Mi-e dor să ies în poartă c-o pită cu unsoare, De orele târzii, uitând că e răcoare. Mi-e dor de jocuri care n-am auzit de mult, Să plouă să poți face doar forme din pământ, Mi-e dor să joc un fotbal, să trag o minge-n poartă Și sigur deranjam și ne-alegeam cu-o ceartă. Mi-e dor de-o praștie care făcea atâtea rele, De țeavă cu cornet, de jocuri de-ale mele, De bicicletă care se tot strica mereu, De mersul după apă și cât mi-era de greu! Mi-e dor de-o cană caldă cu coji de pită-n lapte, Slănină, ceapă verde, de-un rer cu mere coapte, De nucile de toamnă cu miezul alb curat, Mi-e dor de mâini murdare de-atâta curățat."
