Orice inima e o poarta. Seria Copii in deriva. Vol.1

Orice inimă e o poartă. Primul volum al seriei Copii în derivă • Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatură Alunecând prin umbrele de sub pat, pășind printr-un șifonier sau rostogolindu-se printr-o vizuină de iepure, copiii au știut dintotdeauna să călătorească în lumi magice.
Citește tot rezumatul cărții Orice inima e o poarta. Seria Copii in deriva. Vol.1... Dar ce se întâmplă când aceștia se întorc și nu se mai pot adapta la lumea reală, iar familiile nu-i acceptă schimbați? Nancy a nimerit odată într-un tărâm magic, dar acum s-a întors. Iar lucrurile pe care le-a experimentat… pot schimba radical o persoană. Copiii din grija domnișoarei West înțeleg mult prea bine acest lucru. Și cu toții încearcă să găsească o modalitate de a se întoarce în propriile lumi fantastice. Însă sosirea lui Nancy la cămin marchează o schimbare. Întunericul pândește la fiecare pas, iar când tragedia lovește din plin, depinde de Nancy și de noii ei colegi de școală să rezolve misterul. Cu orice preț.   Seanan McGuire dă dovadă încă o dată de o cunoaștere profundă a inimii umane într-o parabolă impresionantă despre pierdere, dor și copii sensibili. - Paul Cornell Distins cu premiile • Hugo • Locus • Nebula Fragment din cartea "Orice inimă e o poartă. Seria Copii în derivă. Vol.1" de Seanan McGuire: "- Nu înțeleg nimic din ce-mi spuneți, răspunse Nancy. Se rușina când își auzi vocea ieșind ca un mic chițăit, dar se simți mândră că reușise totuși să-și învingă muțenia. Chipul lui Eleanor se îmblânzi și mai tare. - Nu e nevoie să te prefaci, Nancy. Știu prin ce-ai trecut - pe unde ai fost. Am trecut și eu prin așa ceva în urmă cu mulți ani și m-am întors din propriile călătorii. Aici nu e loc de minciuni și prefăcătorii. Știm că, ceva e în neregulă cu tine. Dacă n-ar fi, n-ai avea ce să cauți aici. Bun. Acum, spune-mi unde ai fost. - Nu... - Uită cuvintele „Absurditate" și „Logică." O să ne ocupăm mai târziu de detaliile astea. Răspunde-mi. Unde ai fost? - În Galeriile Morților. Rostirea cuvintelor cu voce tare fu ca o ușurare aproape dureroasă. Nancy îngheță din nou și se holbă în gol, ca și cum își putea zări vocea acolo, strălucind ca un granat perfect în aer. După care înghiți anevoie, fără a-și putea alunga uscăciunea din gât, și adăugă: - S-a întâmplat... S-a întâmplat când m-am dus să caut o găleată în pivnița casei și am dat peste o ușă pe care nu o mai văzusem până atunci. Și când am pășit dincolo de ea, m-am pomenit într-o livadă cu arbuști de rodiu. M-am gândit că am căzut și m-am lovit la cap. Dar am continuat să merg, fiindcă... fiindcă... Fiindcă aerul fusese atât de îmbălsămat, iar cerul arătase ca o bucată de catifea neagră presărată cu puncte luminoase de diamant care nu sclipeau deloc, ci doar ardeau constant și rece. Fiindcă iarba fusese udă de la rouă și pomii încărcați cu fructe. Fiindcă voise să afle ce se găsea la capătul potecii lungi dintre copaci și fiindcă nu voise să se întoarcă până ce nu înțelegea totul." Citește mai puțin...