Oare poți iubi pe cineva pe care nu-I poți atinge niciodată? Stella Grant simte nevoia să-și planifice viața pas cu pas - poate pentru că plămânii ei bolnavi, pe care nu-i poate controla, i-o guvernează oricum, trimițând-o periodic în spital, încă din copilărie.
În momentul de față, Stella trebuie să-și planifice foarte bine viața pentru a nu pierde locul pe lista beneficiarilor unui transplant de plămâni, care-i va asigura cinci ani de existență fără probleme. Pentru asta e obligată să stea în permanență la șase pași de oricine i-ar putea transmite o infecție pulmonară. Șase pași. Fără excepții. Will Newman este exact persoana de care Stella trebuie să se ferească. Lui Will nu-i păsă de reguli, de tratamente, nu-și respecta orarul de medicație și abia așteaptă să împlinească optsprezece ani ca să-și decidă singur soartă. Vrea să plece să vadă lumea - nu doar spitalele ei. Mai mult, Will o poate infecta pe Stella cu o bacterie mortală. Și totuși, dintr-odată, cei șase pași dintre ei nu mai par un spațiu de siguranță, ci o pedeapsă. Oare n-ar putea să fure măcar o mică parte din această distanță, în schimbul a tot ceea ce plămânii lor defecți le-au furat din viață? Cât de periculoși ar putea fi numai cinci pași între ei, dacă asta îi ajută să câștige sufletește? Carte ecranizată: descoperă un nou Love Story în cea mai recentă producție cinematografică a anului, cu Cole Sprouse și Haley Lu Richardson în rolurile principale Pentru prima dată simt întreaga povară a fiecărui centimetru, a fiecărui milimetru din cei cinci pași dintre noi. Îmi strâng puloverul mai aproape de corp și îmi întorc privirea spre teancul de saltele de yoga din colț, încercând să nu dau atenție faptului că distanța aceasta va exista întotdeauna. Fragment din cartea "La cinci pași de tine" de Rachael Lippincott, Mikki Daughtry și Tobias Iaconis: "Deschid pagina de căutare și tastez „Stella Grant" în fereastra Google, fără să mă aștept la prea multe. Pare genul care are o pagină Facebook doar pentru prietenii foarte apropiați. Sau un amărât de cont pe Twitter pe care repostează clișee despre importanța spălatului pe mâini. Primul rezultat e însă o pagină pe YouTube cu titlul Jurnalui FC nu tocmai secret al Stellei Grant, pe care sunt cel puțin o sută de clipuri video, cele mai vechi datând de acum vreo șase ani. Mați încrunt ușor, fiindcă numele paginii îmi pare ciudat de familiar. Ah, Doamne, asta e canalul ăla jalnic al cărui link mi l-a trimis mama cu câteva luni în urmă, într-o tentativă de a mă convinge să-mi iau tratamentele în serios. Dacă aș fi știut că fata arata așa... Derulez până la cea mai veche postare și accesez un clip video pe a cărui etichetă văd o Stella mai tânără, cu aparat dentar și o coadă de cal în vârful capului. Încerc să nu râd. Și mă întreb cum arată dinții ei acum, dat fiind că încă n-am văzut-o zâmbind. Probabil că n-arată rău. Pare genul care își poartă retainerul dentar noaptea, în loc să-l lase să se prăfuiască pe etajera din baie, Pe al meu cred că nici nu l-am luat de la cabinetul ortodontistului. Apăs butonul de volum, și glasul ei se revărsă din boxe. „Ca toți fibrochisticii, sunt în fază terminală de când m-a născut. Corpul fabrica prea mult mucus, iar mucusului îi place să intre în plămâni și să provoace infecții respiratorii, ceea ce face ca funcția pulmonară să se dete-riore-ze." Se bâlbâie la ultim cuvânt și apoi etalează un zâmbet larg. „În momentul de față funcția mea pulmonară e de cincizeci la sută." După asta, clipul e tăiat grosolan, iar ea cotește pe o scară pe care o recunosc: e intrarea principală în spital. Nu-i de mirare că știe să se orienteze atât de bine. Vine aici de când lumea și pământul. Îi zâmbesc, cu toate că tăietura aia a fost cea mai jalnică pe care am văzut-o vreodată. Se așază pe trepte și trage adânc aer în piept. „Doamna doctor Hamid zice că, în ritmul ăsta, o să am nevoie de transplant înainte să intru la liceu. Transplantul nu înseamnă și vindecare, dar o să-mi dea mai mult timp! Mi-ar plăcea tare mult să mai trăiesc câțiva ani, dacă o să am norocul să primesc un transplant!" Mie-mi spui, Stella? Cel puțin, ea are o șansă."
