Fetele din castel

Să locuiești într-un castel vechi de secole pare ceva palpitant și luxos. Pentru tânăra Cassandra Mortmain, însă, viața la Castelul Godsend nu e deloc așa, căci tatăl ei - romancier excentric, cu o sclipire de geniu - se află, de mai mulți ani, într-un „blocaj scriitoricesc", astfel încât familia a ajuns la sărăcie lucie.
Citește tot rezumatul cărții Fetele din castel... În vreme ce tatăl se închide morocănos în locuința portarului, în pragul primăverii, întreaga familie se străduiește să facă rost de bani: Topaz, mama vitregă, fost model, ar putea pleca la Londra să pozeze pentru vreun Pictor, iar Rose, sora mai mare a Cassandrei... ei bine, Rose cade pradă disperării și pune o dorință. Câteva ore mai târziu, la castel apar, pe nepusă masă, doi bărbați...   Fetele din castel este o poveste fermecătoare și proaspătă, genul acela de carte pe care, odată ce ați intrat în universul ei, nu va rămâne decât să vă îndrăgostiți iremediabil de ea.   Cartea aceasta are unul dintre cei mai carismatici naratori pe care i-am întâlnit vreodată. - J.K. Rowling   Fragment din romanul "Fetele din castel" de Dodie Smith: "- La ce te‑ai gândit când domnișoara Marcy a anunțat că se deschide Scoatney Hall? Eu m‑am gândit la începutul romanului Mândrie și prejudecată, unde doamna Bennet spune „În sfârșit, Netherfield Park a fost închiriat“. Și pe urmă domnul Bennet se duce să‑i facă o vizită noului stăpân bogat. - Domnul Bennet nu‑i datora chiria, am zis eu. - Oricum tata nu s‑ar duce. Mi‑aș dori să trăiesc într‑un roman de Jane Austen. Eu am zis că aș prefera să fiu într‑unul de‑al lui Charlotte Bronte. - Cum ar fi mai bine, în Charlotte cu o nuanță de Jane sau în Jane cu o nuanță de Charlotte? Este genul de discuție care de obicei îmi place foarte mult, dar voiam să‑mi continui jurnalul, așa că am zis: - Jumătate‑jumătate ar fi perfect. După care am început să scriu cu hotărâre. Acum e aproape miezul nopții. Mă simt eu însămi ca una dintre surorile Bronte, scriind la lumina unei lumânări muribunde, cu degetele atât de înghețate ca de‑abia mai pot ține creionul. Mi‑aș dori ca Stephen să nu mă fi făcut să mă gândesc la mâncare, pentru că de atunci mi‑e foame, ceea ce e ridicol având în vedere că am mâncat ou la ceai acum nici șase ore. Vai de mine! Tocmai mi‑am dat seama că, dacă Stephen își face griji că sunt flamandă, înseamnă că și lui îi e foame. Ce mai gospodărie! Mă întreb dacă aș mai putea câștiga câteva minute de lumină făcând fitile din chibrituri înfipte în ceară lichidă. Uneori merge... N‑a fost de niciun folos. A fost ca și cum aș fi încercat să scriu la lumina unui licurici. Dar luna și‑a croit drum printre nori în cele din urmă și vad la lumina ei. E palpitant să scrii la lumina lunii. Rose a adormit. Pe spate, cu gura larg deschisă. Până și așa tot e drăguță. Sper că are un vis frumos, despre un tânăr bogat care o cere de soție. Mie nu mi‑e somn deloc. Ar trebui să am o mică discuție cu domnișoara Blossom. Bustul ei nobil pare mai mare ca oricând, conturat pe fundalul argintiu al ferestrei. Tocmai am întrebat‑o dacă după părerea ei mie și lui Rose ni se va întâmpla vreodată ceva interesant și am auzit‑o zicând tare și clar: - Ei, nu știu, rătuștelor, dar știu că sora aia a ta o să rupă gura târgului dacă i se va da ocazia. Nu cred că eu ar trebui să rup gura târgului. Aș putea continua să scriu toată noaptea, dar nu mai văd aproape deloc și trebuie să economisesc hârtia, așa că o să mă mulțumesc să gândesc. Contemplația pare a fi singurul lux care nu costă bani." Citește mai puțin...