Prima carte de economie pe care am ținut-o în mână (un manual, de fapt) era semnată de profesorul Mircea Coșea. Au trecut de atunci 24 de ani în care am continuat să-l citesc și în care a continuat, astfel, să-mi fie profesor.
Între timp am avut bucuria să ne cunoaștem, să discutăm și să dezbatem vrute și nevrute, tot felul de teme interesante, ba chiar am reușit să construim împreună câteva proiecte mari, importante. Ce m-a frapat de fiecare dată, în tot acest răstimp, au fost prospețimea abordării, claritatea gândirii și acuratețea cu care Profesorul Coșea reușește să ajungă la sursa problemelor, la punctele cu adevărat nevralgice. Dincolo de o radiografie de moment a ceea ce se întâmplă azi, Mircea Coșea înțelege foarte bine de ce se întâmplă toate acestea. Deslușește tipare relevante, anticipează modele și interpretează lucid contextul pentru că știe să vadă, dincolo de perdelele de fum, cauzele declanșatoare. Așa, își calibrează rapid soluțiile și explicațiile pe care le propune. Îmi place că e logic, dar totodată reflexiv fără să devină, însă, baroc. Vorbește pe înțelesul unui guvernator de bancă, dar îl înțelege și un simplu muncitor. Pentru că vede, simte, înțelege și pentru că e sincer. Pentru că experiența și modestia îl ajută să fie într-o continuă învățare, schimbare și adaptare. Sunt motivele pentru care rămâne actual și tânăr. Deși lumea se schimbă. - Adrian Maniuțiu, www.EM360.ro "Apocalipsa se apropie! Pregătiți-vă de impact!" Am amestecat aici două replici clasice, două clișee din filmele americane pe care le vedeam noaptea, pe VHS, pe vremea comunismului, înghesuiți într-o cameră de bloc. Prima aparține unui personaj pe care îl vedem și azi pe străzile metropolelor americane transformate în decor de film, "predicatorul", un tip destul de supărat pe semenii săi și care pretinde că a fost "lovit" de un semn divin. Cea de-a doua replică descrie o gamă largă de evenimente: de la situația de criză de dinainte de prăbușirea unui avion plin cu pasageri îngroziți până la mai metaforică abordare a crizelor de pe Wall Street. Cele două propoziții se potrivesc perfect pentru a descrie cartea profesorului Mircea Coșea. Doar că domnul Coșea nu este nici un predicator nemulțumit de lipsa de atenție din partea societății, nici un pasager îngrozit de iminenta zdrobirii finale și cu atât mai puțin un pilot atins de vreo afecțiune gravă. Din contră, profesorul Coșea face o analiză rece a prezentului și viitorului imediat. În cartea sa, el suprapune, strat peste strat, secvențe în evoluție din economie, societate, viața politică și educație. Rezumatul, chiar dacă nu e nici pe departe atât de clar că explicațide pe larg din carte, arată totuși o realitate crudă: Economiile încetinesc + cresc datorille publice + corupția e menținută + state puternice își iau măsuri protecționiste + trecerea bruscă la cel de-al patrulea stadiu al revoluției industriale îi bulversează pe mulți oameni + renunțarea la educație + clasa politică răspunde tot mai des prin organizarea unor partide naționalist-populiște, ce folosesc rațiunea în locul emoțiilor când trebuie luate decizii = ? Acest semn al întrebării e exact cartea pe care o aveți în față. Imaginați-vă o serie de diapozitive pe care le suprapuneți și apoi, având destul de multă lumină în proiector, vedeți rezultatul pe ecranul alb agățat pe perete. S-ar putea să nu ne placă rezultatul, însă imaginile suprapuse surprind, fiecare separat, un adevăr. România, de la nopțile acelea când ne înghesuiam într-o cameră rece de apartament de bloc comunist ca să vedem filme americane pe VHS a evoluat enorm. Întrebarea e dacă acum, când lumea la care suntem mult mai conectați se transformă incredibil de rapid; țara noastră poate ține pasul. Pentru că alternativa este să ne întoarcem la filme pe casetă video, în timp ce oamenii din jur urmăresc Netflix și HBO Go în realități virtuale. - Cosmin Silistraru, www.EM360.ro Fragment din volumul "Lumea se schimbă! România ce face?" de Mircea Coșea: "În acest moment al evoluției prin schimbare a modelului global al dezvoltării, structura economiei noastre devine și mai neadecvată unei dezvoltări sănătoase. Chiar dacă în România se acordă prea puțină atenție acestor schimbări, ele sunt studiate intens în alte țări, deoarece se estimează că multe dintre consecințele lor vor conduce la reașezarea și la reorientarea modelului global de dezvoltare. Schimbările preconizate sunt grupate în trei categorii: schimbarea extrem de rapidă a mediului (cu accent pe topirea calotei polare); schimbarea diviziunii internaționale a muncii prin trecerea la etapă 4.0 a revoluției industriale (a patra revoluție industrială); deteriorarea condițiilor pietei globale ca urmare a creșterii tendințelor protecționiste. Desigur, schimbările climatice sunt importante, dar celelalte două categorii sunt de o importanță vitală. Diviziunea muncii pe 4.0 ne produce daune importante, deoarece noi suntem încă în stadiul manufacturier, ceea ce ne cantonează în zona periferică a structurii economice, caracterizată prin crearea de valoare adăugată mică, iar modificările de pe piața globală ne impun restricții la export, agravând și mai mult situația deficitară a contului curent. Problema decalajului de dezvoltare dintre România și alte state din UE trebuie pusă și în contextul condițiilor pe care le generează însăși apartenența României la UE. Uniunea Europeană funcționează pe principiile unui model economic integrator. Modelul economic integrator funcționează, la rândul său, printr-un mecanism pe care l-am putea numi „de echilibrare prin dezechilibre”, adică un sistem de compensare a gradului de valorificare a capitalului prin diferențele de condiții de valorificare de la o entitate economică la alta, în cazul de față de la o țară membră la alta. Trebuie spus un adevăr greu de recunoscut – acela că Uniunea Europeană funcționează prin menținerea unor decalaje economice între țările membre. Uniformizarea sau omogenizarea nivelurilor de dezvoltare ar face imposibilă valorificarea capitalului la un nivel competițional necesar contrabalansării concurenței altor actori economici globali, ca SUA sau BRICS. Concluzia: UE (prin interesele nucleului ei de forță) are nevoie funcțională de țări membre cu un nivel de dezvoltare inferior sau puțin peste media europeană. România nu numai că a fost acceptată din acest motiv, dar există în continuare interesul menținerii ei la un grad de decalaj apt de a asigura condiții mai bune de valorificare a capitalului nucleului dur prin avantajele unei forțe de muncă mai ieftine, ale unei legislații mai puțin ferme și clare, ca și ale unui grad inferior de competitivitate. Delocalizarea spre România a capitalurilor, ca și opoziția diplomatică și instituțională europeană față de creșterea salariului minim în România sunt relevante în acest sens."
