Ratacitoarele drumuri

Iată un roman de dragoste, purtând amprenta clară a unei gândiri, a unui mod de receptare a lumii - pronunțat feminine, roman de dragoste îndepărtându-se de clișeele genului, în primul rând pentru că se petrece, cu tot ce are decisiv, în absența bărbatului.
Citește tot rezumatul cărții Ratacitoarele drumuri... Un bărbat, Mihai, declanșează - dar nu determină niciodată, întâmplările narațiunii, ale cărei protagoniste sunt două femei, prietene, foarte diferite ca individualitate dar unite printr-o etică comună... Aceste două fete, energică și absolutistă una (Eva), visătoare, solitară și vulnerabila cealaltă (Andreea), vor fi de la început până la sfârșit singurele responsabile ale bucuriilor și eșecurilor pe care le trăiesc, ale „rătăcitoarelor drumuri" la care le obligă viața, adică propriile lor caractere, deloc conformiste, deloc facile... De ce o iubește Eva, statornic, pe Andreea, fragilă, șovăielnică, incapabilă să-și descurce propriile rătăciri? Pentru că le unește aceeași aspirație către puritate. Pentru că Andreea este inteligentă, romantică, generoasă, pentru că personalitatea ei emană o incontestabilă vrajă, dar mai ales pentru că puternica Eva se simte utilă alături de mai firavă Andreea... ...Roman de dragoste? Mai degrattă o demonstrație a felului cum două caractere feminine diferite se pot descurca, pot evolua în absența dragostei. Unele pagini amintesc de atmosferă  creată de Cella Serghi în "Pânza de păianjen"... - Herta Spuhn, lector Citește mai puțin...