Nix cel afurisit - Lena Coakley

Nix cel năstrușnic, care trăiește în pădure, nu are gânduri bune. Draga lui Regină a zânelor a plecat și i-a lăsat o misiune foarte importantă: să protejeze pădurea de cei mai periculoși dușmani - oamenii.
Citește tot rezumatul cărții Nix cel afurisit - Lena Coakley...   Când un intrus încăpățânat intră fără permisiune pe teritoriul lui, abilitățile lui Nix sunt puse la încercare, astfel că născocește câteva șiretlicuri ca să-l alunge pe bietul bărbat-om. Dar când eforturile sale nu merg cum și-a imaginat, devine clar că acest intrus, dar și mica făptură a zânelor, nu prea sunt ceea ce par a fi.   Această poveste splendidă a Lenei Coakley, cu minunatele ilustrații de Jaime Zollars, explorează nemuritoarele legături de familie și bucuria de a găsi un cămin în cele mai neașteptate locuri.   Nix cel afurisit este că o prăjitură – delicioasă; vă va umple sufletul. O combinație de umor, de pierdere dureroasă și de speranță a revederii, Nix cel afurisit este o meditație asupra minciunilor pe care ni le spunem ca să ne protejăm și a modurilor neașteptate în care ne putem forma o familie. O poveste sclipitoare, surprinzătoare, minunată. - Kelly Banhill, câștigătoare a medaliei Newberry pentru cartea Fată care a băut luna   Nix cel afurisit este o carte rară și încântătoare. Năstrușnică și emoționantă deopotrivă, această poveste are menirea de a ajunge la sufletele tuturor cititorilor îndeajuns de norocoși să-i descopere magia. Este clar cea mai frumoasă poveste cu zâne pe care am citit-o în ultimii ani. - Jonathan Auxier, autorul cărții The Night Gardener, bestseller New York Times Fragment din cartea "Nix cel afurisit" de Lena Coakley: "Aud cum se deschide ușa de la grajd, cu un scârțâit. Rapid ca o nurcă, mă ascund într-o căpiță mare de fân. - Nix, cea mai odioasă făptură dintre toate zânele, spune bărbatul-om. Te-am avertizat. Încerc să mă fac mic. Chiar mi-aș dori să fiu un șoricel și să mă strecor pe sub picioarele lui. Îl văd prin fan cum se apropie de mine. Are ceva în mâini. Trebuie să fie praful rău, dar nu văd niciun borcan sau o sticlă; pur și simplu îl ține în mână goală. Probabil că are efect doar asupra zânelor. - Nu te apropia, îi spun, iar vocea îmi tremura. Poate că nu am nicio magie, dar am o fată pe care, dacă o vei vedea, vei urla și vei fugi, iar părul ți se va albi ca spuma laptelui pentru totdeauna... - Nu am par deloc, spune bărbatul-om. Nu m-am gândit la asta. - Ei bine, atunci poate îți vor ieși ochii; nu sunt sigur. Dar regina mi-a spus că nu trebuie să-mi arăt fața niciunui om. Este prea odioasă ca ei să o suporte. Bărbatul-om pare să ezite. Îmi dau seama că mă crede. - Am acest praf magic. Și vocea lui e puțin tremurată. - Îl... îl voi folosi. Gata, iau o decizie. Este solstițiul de vară și nu mai am timp. Mă ridic ușor, lăsând să cadă fânul care mă acoperă. - Privește-mă îngrozit, bărbatule-om, zic eu. Pentru că, eu sunt Nix cel afurisit, cea mai odioasă făptură dintre toate zânele. Bărbatul-om deschide ochii larg."   Citește mai puțin...