Renașterea este volumul al III-lea din seria Ultimul avanpost. Ediția a II-a Din nou captiva a prințului Alex, Diane este nevoită să supraviețuiască unei lumi în care nu crezuse că se va mai întoarce vreodată.
Dar pentru ea trecutul nu înseamnă doar amintiri vechi și dureroase, pierdute în negura uitării, ci chiar substratul clipelor din prezent. Odată cu intenția guvernului dictatorial al Regatului României de a înființa Clinicile Renașterea, experiențele din copilărie ale Dianei revin cu intensitate la suprafață. Decizii radicale, alianțe aparent imposibil de imaginat, trădări și jocuri de putere: lupta rebelilor din E.S.C.U trebuie să continue cu orice preț. Dacă te-a atras trilogia Jocurile foamei, trebuie să citești Ultimul avanpost. Vei fi fascinat! - Radical Art O distopie în context autohton care, culmea!, îți este în același timp foarte familară, dar și exotică. O alegere perfectă pentru serile târzii. - Anna Vary Celelalte trei volume ale seriei sunt: • Volumul 1: Ultimul avanpost • Volumul 2: Vânătoarea • Volumul 4: Revoluții Fragment din cartea "Ultimul avanpost vol.3 Renașterea" de Lavinia Călina: "Păpușa aceea pe care Alex o manipula cum dorea. Fata aceea lipsită de apărare care nu avea un cuvânt de spus în fața nimănui și care mereu ascultă de iubitul ei sau de tatăl ei. Am lăsat să-mi scape un zâmbet când mi-am adus aminte de el. Măcar primise ce meritase. Până și Victor avusese parte de un final drăguț, din punctul meu de vedere, sau cel puțin așa sperăm. Nu știam ce se întâmplase cu el după ce oamenii lui Alex îl luaseră, dar cu siguranță nu era nimic bun. Când am fost gata, am apăsat pe buton și în câteva secunde cei doi subiecți reveniră însoțiți de o femeie îmbrăcată în halat alb. Nu m-am deranjat să vorbesc cu ei. Femeia mi-a făcut o injecție în braț, apoi am pornit pe coridor împreună cu cei doi. Pe la jumătate drumului, am simțit cum substanța începe să-și facă efectul și cum lumea mea se întunecă. Unul dintre subiecți mă prinse de braț și mă ajută să înaintez până la mașina ce mă aștepta. Nici bine nu m-am urcat, că mi-am simțit pleoapele extrem de grele și, contrar voinței mele, le-am închis doar câteva clipe. A fost de ajuns ca să mă scufund într-un somn adânc și fără vise. Ai avut vreodată coșmarul acela groaznic în care te sufoci? Acel coșmar în care ești prins între patru pereți și treptat rămâi fără aer? Ba mai mult, pereții încep a se mișca și vin spre tine. Se apropie din ce în ce, iar lipsa oxigenului te înnebunește. Plămânii tăi se încordează disperați, dai din main i, din picioare, te agiți, dar tot ce faci e să te îneci cu dioxidul de carbon expirat de tine. Sigur că l-ai avut, cu toții l-am avut. Unii dintre noi chiar l-am trăit; eu, cel puțin. Partea bună e că am supraviețuit, partea rea e că... că am supraviețuit."
