Creierul si Mintea Universului

Disponibilă fără autograful autorului! Concluzia esențială care se desprinde din comentarea tuturor temelor abordate este aceea că suntem cu toții rezultatul unei rațiuni care traversează întreaga existență de la astre până la ultimul grăunte de nisip.
Citește tot rezumatul cărții Creierul si Mintea Universului... Avem cu toții o singură rațiune: aceea de a fi în acord cu intenția primă a creației – indiferent de modul în care ne interpretam originea. Dispunem acum de argumente științifice prin care înțelegem că nu suntem singuri într‑un univers indiferent și rece la patimile și suferințele noastre, că nu ne‑am născut întâmplător, ci cu un rost bine precizat. Fiecare dintre noi își ocupă locul său în Univers, în virtutea unei gândiri înscrise dincolo de noi. Acest rost ne conferă motivația de a fi și calea de eliberare, de salvare. Avem nevoie de o nouă conștiință, o nouă gândire, o nouă paradigmă, o nouă spiritualitate. În fiecare clipă, cu fiecare gând pe care îl avem, cu fiecare acțiune, pledăm pentru viață sau pentru moarte. Alegerea ne aparține. Respectul pentru valorile etice, pe care se sprijină însuși Universul, nu mai reprezintă o simplă convenție socială, ci o condiție vitală a propriei existențe, înscrisă în structura noastră biologică, în ADN‑ul nostru. Niciodată până la aceste studii de Neurofiziologie de la cumpăna dintre secolul trecut și cel în care ne aflăm nu am avut o motivare științifică a Binelui și Răului provocate nouă înșine, semenilor noștri și mediului cosmic și ambiant printr‑un simplu gând. Am fost așezați în acest punct din Galaxie, alături de luceferi, cum le spunea genialul nostru poet, oferindu‑ni‑se toate instrumentele de care avem nevoie pentru a prospera și a înflori, nu pentru a ne ucide. Trebuie doar să vrem. Trebuie doar să cedăm din orgoliul nostru, atât de puțin, pentru a câștiga atât de mult. Fizica actuală ne spune că suntem atât de indisolubil conectați unii cu alții prin fire și forțe invizibile, încât nu putem decât ori să evoluăm împreună, ori să dispărem împreună. Vreau să cred în înțelepciunea de pe urmă, alegând viața. - Dumitru Constantin-Dulcan Fragment din volumul "Creierul și Mintea Universului" de Dumitru Constantin Dulcan: "Inteligența lumii vegetale Peter Wohlleben este un împătimit cercetător al vieții arborilor. În cartea sa Viață secrets a copacilor, apărută în ediția originală în 2015 și publicată în limba română în 2017 la Editura Publică, am avut surpriza să descopăr un univers nebănuit de complex și de interesant. Aproape nimic din ceea ce se petrece în universul uman nu lipsește din cel al arborilor, demonstrând că, indiferent de formă de manifestare - animală sau vegetala există o unitate a vieții. Știu că sunt voci care vor replica prompt ca această unitate a vieții este rezultatul evoluției lumii vii, de la formele simple vegetale până la cele mai complexe din lumea animală. Eu am însă un alt răspuns și îl voi comenta în finalul acestui capitol. Până atunci, voi formula o singură frază: unitatea lumii vii este rezultatul unei singure rațiuni, al unui model informațional general și unic. Aflăm că, asemenea nouă, oamenilor, și copacii au aceleai trebuințe. Au, ca și noi, o viață limitată - este adevărat, uneori până la multe sute de ani. Este o lege a naturii în virtutea căreia ființele care au nevoie de mult timp pang să ajungă la maturitate au o viață lungă, iar cele care ating rapid maturitatea trăiesc puțin. Copacii sunt ființe sociale, ni se spune. Își împart hrana între ei și îi ajută pe cei mai firavi. Copacii respira absorbind dioxid de carbon și eliminând oxigenul atât de necesar vieții prin procesul de fotosinteză. Se hrănesc cu zahăr, pe care îl împart cu ciupercile, care le dau în schimb azot și fosfor. Ciupercile înconjoară rădăcinile copacilor și astfel îi conectează într-o vastă rețea întinsă pe arii mari prin care aceștia comunică între ei, constituind ceea ce frumos numește Peter Wohlleben un adevărat Internet al copacilor. Prin aceste rețele își transmit reciproc informații și se avertizează în caz de pericole. Trimit mesaje chimice (feromoni) prin frunze și semnale electrice prin rădăcini. Ni se spune, de asemenea, că ar simți durerea și că au memorie, că dau dovadă de generozitate când își împart lumina soarelui cu „vecinii". Probabil că exprimarea acestor însușiri atât de direct poate friza o tendință antropomorfică, o asemănare exagerată cu ființa umană, dar în mod cert și lumea vegetală acoperă un registru de capacități care amintește de cel uman, deși un sistem nervos capabil să genereze aceste posibilități nu s-a descris încă. Într-un capitol dedicat sensibilității la plante, publicat în altă lucrare, am abordat mai pe larg această temă." Citește mai puțin...