Sărutul trădării este cartea întâi din seria Cronicile celor rămași O PRINȚESĂ TREBUIE SĂ ÎȘI GĂSEASCĂ LOCUL ÎNTR-O LUME RENĂSCUTĂ. În vremuri în care tradiția și datoria sunt mai presus de orice, prințesa Lia duce o viață în care surprizele și dragostea nu își au locul.
Prima Fiică din Casa Morrighan nu se poate împăca însă cu soarta, așa că hotărăște să fugă de acasă chiar înainte de încheierea unei alianțe matrimoniale care ar trebui să asigure pacea la hotare. Împreună cu prietena ei cea mai bună, Lia își găsește adăpost într-un orășel pescăresc unde se crede în siguranță. Inima fugarei începe să bată mai tare atunci când întâlnește doi tineri misterioși. Habar nu are Lia că unul dintre ei este prințul pe care l-a disprețuit, iar celălalt, un asasin plătit să o ucidă. Minciunile se înlănțuie, secretele se dezvăluie și, pentru prima oară în viață, prințesa nu știe ce cale să aleagă. Fragment din romanul „Cronicile celor rămași. Volumul 1: Sărutul trădării” de Mary E. Pearson: „Ea a împăturit un prosop și l-a pus frumos pe tejghea, netezindu-l și evitând să mă privească în ochi. - Se zvonește - nu, este aproape o certitudine - că Venda a trimis un asasin ca să te găsească. - Ca să mă găsească? Ea și-a ridicat privirea. - Să te ucidă. Am încercat să râd, să ignor vestea, dar nu am reușit decât să afișez un rânjet rigid. - De ce s-ar deranja atât de mult Venda? Nu conduc o armată. Și toată lumea știe că nu am darul. Ea și-a mușcat buza. - Nu toată lumea știe asta. De fapt, se zvonește că darul tău este puternic și că așa ai reușit să-i eviți pe cei mai buni urmăritori ai regelui. Am făcut câțiva pași, ridicându-mi privirea spre tavan. Cât uram zvonurile! M-am oprit și m-am întors spre ea. - I-am evitat cu ajutorul strategiei și, la drept vorbind, regele a fost prea leneș în eforturile lui de a mă găsi, am zis și am ridicat din umeri. Dar oamenii n-au decât să creadă ce vor. - Da, n-au decât, a răspuns ea. Și chiar acum Venda crede că ești o amenințare. Asta e tot ce contează. Nu o să mai existe o a doua șansă pentru o alianță. Venda știe că cei din Dalbreck nu au încredere în Morrighan. Niciodată nu au avut. Oferirea Primei Fiice a regelui era importantă pentru o alianță între ei. Era un pas important spre încredere. Acea încredere a dispărut acum, iar Venda vrea ca situația să rămână neschimbată. Am încercat să îmi ascund îndoiala din voce, dar, cât mi-a povestit toate acestea, am devenit parcă mai prudentă. - Și de unde știi toate astea, Gwyneth? Cu siguranță, mușteriii obișnuiți ai tavernei nu au răspândit astfel de zvonuri. - Cum am aflat nu este important. - Pentru mine este. Ea și-a coborât privirea la mâinile de pe prosop, a netezit o încrețitură, apoi s-a uitat din nou în ochii mei. - Să spunem că mijloacele fac parte din greșelile mele regretabile. Dar, ocazional, le pot face utile. Am fixat-o cu privirea. Tocmai când credeam că o înțelesesem pe Gwyneth, altă latură a ei ieșea la iveală.”
