1001 de nopti Vol.1

1001 de nopți - Volumul I. Basme arabe istorisite de Eusebiu Cămilar și ilustrații de Ana Alfianu De o frumusețe aparte, această primă adaptare românească pentru copii a celor 1001 de nopți a văzut lumina tiparului la mijlocul secolului trecut și a aprins imaginația a generații de tineri cititori.
Citește tot rezumatul cărții 1001 de nopti Vol.1...   Poveștile depănate de iscusita Șeherazadă de-a lungul a o mie și una de nopți spre desfătarea soțului său, preaputernicul Riar Șah, sunt pesemne cele mai cunoscute din toată literatura lumii. De la peripețiile lui Aladin, stăpânul lămpii fermecate, la epopeea lui Sindbad marinarul și de la năzdrăvăniile lui Ali Baba și ale celor patruzeci de hoți la isprăvile lui Harun al-Rașid, califul-califilor, basmele arabe zugrăvesc lumi fără seamăn, neîntrecute în frumusețe și farmec. Fragment din volumul 1 din "1001 de nopți": "Dreptule, neasemuitule în tot Răsăritul, vestitule Harun al-Rașid-calif! Mare vizir Giafar și tu, Mesrur-hadamb! Voi trei preacinstiți derviși și tu, preafericit hamal, ajuns în seraiurile califilor, ascultând nemaipomenitele istorii din slăvita gura a sultanilor! Fără de seamăn este frumusețea cerului și fericit este colbul pământului, de când s-au tipărit în ei pașii umbrei lui Allah, Mahomed-proroc! Fericit ești tu, glas al meu, când povestești! Fericiți ochii mei când oglindesc în ei minunățiile lumii! Fericită inima mea și suspinul meu, ascultând alăutele! Fericit răsufletul meu și plânsul meu, aici, sub cortul albastru al cerurilor, în singurătatea lumii! N-am cuvinte să-mi spun și dar să-mi împodobesc istoria, pentru că prea cumplită și prea înfricoșată este! Aflați: cele două cățele sunt surorile mele mai mari! Murind tatăl nostru, care era neguțător vestit până dincolo de Ind, și până la Samarkand, până la Ceylonul din negură, și până la negrele mari europenești, oriunde sunt ostrovuri; murind tatăl nostru, ne-a lăsat prin așezământul diatei dinari cinci mii. La un an după moartea tatei, surorile mele s-au măritat, dar bărbații lor le-au dus în adânci străinătăți, lângă Streașină Lumii, și le-au părăsit. Peste un an mi s-au întors cele două surori, galbene la față, îmbrăcate în strai rupt și aspru, căpătat de pomană, prin străini. Ca două cerșetoare arătau când mi-au bătut în ușă. - Laudă și slavă! Mărire și cântare lui Allah! Bucură-te, inima mea! Împăienjeniți-vă în lacrimile bucuriei, ochii mei! Fii fericit, prag al casei! Tu, ușa, ferește-te, cu sfială într-o latură, căci iată, mi s-au întors surorile! Astfel am strigat, văzându-le. Le-am dat veșmântul meu și încălțările mele, cămara mea le-am dat-o, spunându-le: - Cât de fericită sunt! Eu altă bucurie nu am decât pe voi! Astfel, trăind laolaltă, s-a scurs un an. Însă ele și-au căutat iarăși bărbați și i-au găsit Eu le-am spus: - Păziți-vă, că prefăcuți și răi sunt unii! Și au clătinat ele din tâmplă: - Ești tânără încă și nu știi! - Dar n-ați pățit-o oare cu bărbații dintâi? - Ești tânără și proastă...mi-au răspuns ele. Găsindu-și bărbați, aceștia au făcut ca și cei dintâi, în străinătate neagră le-au dus și abia au scăpat de nu le-au vândut la un târg de robi!" Citește mai puțin...