Însingurare. O filosofie despre istoria eșuată a umanității Cartea se constituie într-o critică a individualismului și relativismului lipsite de întemeierea pe principii care să țină la un loc și să conserve individul și societatea în care trăiește.
Integrarea individului în grupul social bazată pe dreptate ca relație întru libertate conduce la depășirea maximei carteziene „Cuget, deci exist”, dar cu ea cu tot, prin maxima integratoare și sursa a libertății „Sunt cuprins de logos cuprinzându-l, deci înțeleg; așadar Binele există!”. Această maximă presupune aderarea liberă la grup, având ca temei înțelegerea că singura modalitate de înfăptuire a dreptății și de asigurare a libertății. Istoria și, implicit, politicul trebuie să aibă o întemeiere logică. Este vorba despre o logică umană conectată la Logos¬-ul universal care este ratio (principiu) și sermo (cuvânt), dar pe care logica umană l-a surprins numai pe una din laturile sale, ceea ce a condus la un eșec în organizarea politică a societății. Omul, în calitatea sa de individ, a fost ținut în izolare, chiar dacă de multe ori a avut iluzia libertății. Dominant în istoria politică a omenirii a fost sentimentul însingurării și al neputinței de a ieși din această stare. Țelul cărții este găsirea echilibrului între individ și societate prin practicarea virtuții dreptății, fundament sigur pentru virtutea libertății. În rest, totul e poveste. Plecând de la ideea că omul este o ființă aspirațională, Gheorghe Danișor pornește o călătorie filosofică din Antichitate până în zilele noastre, în care descrie evoluția omului în relație cu sine și cu ceilalți prin prisma istoriei, religiei și politicii. Dezbătând gândirea lui la Platon și Aristotel, apoi a lui Sartre și Heidegger ori Descartes, dar și a lui Kant și Hegel ori a altor mari filosofi ai omenirii, autorul surprinde viziunea omului cu privire la societatea în care trăiește trecând prin toate perioadele importante ale umanității și dezvoltării ei: Antichitate, Evul Mediu, iluminism și postmodernism. Dat fiind că istoria aparține oamenilor, iar ea reprezintă rezultatul încercărilor continue ale acestora de a surprinde esența binelui, volumul de față demonstrează că, deși omul aspiră la un viitor întotdeauna mai bun și uneori ajunge să își neglijeze prezentul, se anunță apariția unei noi ere, una bazată pe comunicare și înțelegere. Iar asta, pentru că actul politic nu se săvârșește de unul singur, ci de om împreună cu ceilalți. - Daniela Nae
