Cosmarul de la Killman Creek

A doua carte din seria Stillhouse Lake   De fiecare dată când Gwen închidea ochii, îl vedea în coșmarurile sale. Acum ochii ei sunt deschiși, iar el se încăpățânează să nu dispară.   Gwen Proctor a câștigat bătălia de a-și salva copiii din calea fostului ei soț, criminalul în serie Melvin Royal, și a complicilor lui psihopați.
Citește tot rezumatul cărții Cosmarul de la Killman Creek... Dar războiul nu s-a sfârșit. Mai ales că Melvin a evadat din închisoare… Mai ales că ea a primit acum un mesaj terifiant.   Nu ești în siguranță nicăieri.   Refugiul ei de la Stillhouse Lake a devenit o capcană. Gwen își lăsă copiii în grija unui vecin înarmat, care și-a făcut din propria casă o fortăreață. Cu ajutorul lui Sam Cade, fratele uneia dintre victimele lui Melvin, Gwen pleacă să vâneze criminalul. A învățat cum s-o facă de la cel mai pervers asasin aflat încă în viață. Dar lucrurile cu care se confruntă sunt mai presus de toate temerile ei – o minte sofisticată și bolnavă a plănuit atent să o distrugă. Pe măsură ce încrederea în cei din jur începe să se risipească, Gwen rămâne doar cu furie și dorința de răzbunare, în timp ce se apropie de propria-i pradă. Și e limpede că lumina zilei ca unul dintre ei – vânător sau țintă – va sfârși mort.  Fragment din romanul "Coșmarul de la Killman Creek" de Rachel Câine: "- Oh, dar nu mă ascund, scumpo. Mă uit fix la acel pătrat de lumină și confort prin care te plimbi tu. Dacă stingi becurile, ai să mă vezi. Trage la o parte draperiile, Gina. Uită-te afară. Pumnii mi se încleștează pe cearșaf, un act violent pe care camera asta drăguță nu îl merită, și trag adânc în piept aroma plăcută de lavandă. - Pe dracu' o să mă uit. Ești un mincinos împuțit. Nu ești aici și nu ai nicio idee unde mă aflu. - Dovedește-o. Du-te să te uiți. - Du-te dracului cu jocurile tale psihologice, Melvin. Nu ești aici și punct. Dacă ai fi, ai bate chiar acum la ușă. Sar în picioare pentru că, fix în acel moment, cine-va ciocane la ușă. Închid apelul, las din mână mobilul, și alerg spre ușă. - Sam! Nu deschide! Îmi scot arma la vedere, iar Sam se oprește cu mâna pe clanță. Inima îmi bate cu disperare și, deși nu cred că Melvin e vreun vrăjitor, așa cum vrea el să mă facă să cred, sincronizarea e prea bună. Mă calmez, apoi îi fac un semn lui Sam. Nu las încă pistolul din mână. Deschide ușa și face doi pași înapoi, iar eu o văd pe gazda noastră, zâmbitoare, îmbrăcată în sări, stând în cadrul ușii. Ascund imediat pistolul. - Iertați-mă, am venit să iau hainele?... Uitasem de hainele mele murdare și acum mă simt ca o idioată. Mă duc să le aduc. Sam le îngrămădește într-o pungă pe ale lui și i le da. Femeia se pregătește să plece, apoi se întoarce. - A, stați. În spatele ei este fiică-sa, cu o tavă argintie în brațe.  - Tartele voastre. - Scuze că a durat așa mult, spune fiica. Sper să vă placă. Par delicioase, așa că îi mulțumesc cu toată inima. Sam închide ușa. - Scuze, îi spun. Am devenit prea neliniștită. Încă îmi mai tremura mâinile. Melvin îmi toarnă otravă în vene. Ca mușcătura unui șarpe. - Mda, mi-am dat seama. S-a întâmplat ceva? Nu vreau să-i spun, nu încă, așa că iau tava și o așez pe masă. Mă duc în dormitor. Îmi pun arma la loc, în suportul pe care-l țin pe umăr. Sting lumina în dormitor și, încă ezitând, mă duc și ridic un colț de draperie și apoi privesc afară. E o terasă la primul etaj, cu mese și umbreluțe. La parter, dealul se continuă cu o pădure. E un peisaj încântător. Nu e niciun suflet acolo, afară. Telefonul îmi sună din nou. Accept apelul, dar nu spun nimic. Aștept. În cele din urmă, Melvin zice: - Te-am făcut să te uiți. Îl simt cum zâmbește. Îngâmfat. - Nu mi-e teamă de tine, criminal nenorocit. Du-te dracului. Închide. Îl văd pe Sam în pragul ușii, mă privește atent, fără să mă întrebe nimic. - Era el. Îmi pare rău. L-am lăsat iar să bage panica în mine. Nu se va mai întâmpla. - Gwen. Nimic din ce se întâmplă nu e vina ta. N-a fost niciodată. Să ții minte. Dau din cap, dar nu sunt convinsă. Eram singura care ar fi putut opri un monstru. Timp de ani de zile. E imposibil să uit asta. Să nu simt că am și eu o parte din vină." Citește mai puțin...