Povestea incredibila a lui Enzo

Acum într-o ecranizare de excepție de la Twentieth Century Fox, cu Milo Ventimiglia, Amanda Seyfried și Kevin Costner în rolurile principale Enzo este diferit de alți câini: un filosof cu suflet aproape uman, el a învățat o mulțime de lucruri stând toată ziua în fața televizorului său ascultând cu atenție cuvintele stăpânului său, Denny Swift, pilot de curse în devenire.
Citește tot rezumatul cărții Povestea incredibila a lui Enzo... A înțeles că viața, asemenea curselor de mașini, nu înseamnă numai viteză. Folosind tehnicile necesare pe pistă, poți pilota cu succes printre toate problemele existenței. Și, pentru că a învățat cum poți să devii o persoană plină de compasiune și de succes, Enzo așteaptă cu nerăbdare următoarea viață, când este convins că se va întoarce pe Pământ ca om. O poveste emoționantă, dar și amuzantă, despre familie, dragoste, loialitate și speranța, despre minunile și absurditățile vieții umane, percepută prin ochii - și nasul - unui câine.   O carte care merită pusă alături de Pescărușul Jonathan Livingston al lui Richard Bach, de Alchimistul lui Paulo Coelho și de Viața lui Pi a lui Yann Martel. - The Portland Oregonian   Splendid! - PEOPLE   Cartea perfectă pentru toți cei care știu că nu numai oamenii cunosc compasiunea și că relația dintre două suflete care sunt făcute unul pentru celălalt nu sfârșește niciodată. Din când în când, am norocul să dau peste un roman la care mă gândesc mult după ce l-am terminat de citit, iar acesta e unul dintre ele. - Jodi Picoult   E imposibil să nu-l adori pe Enzo! - Minneapolis Star Tribune Fragment din cartea "Povestea incredibilă a lui Enzo" de Garth Stein: "- Uită-te la asta, Enzo! Asta e noua ta curte. Nu te bucuri? Cred că mă bucurăm. De fapt, eram cam confuz. Nu înțelegeam implicațiile. Și pe urmă toată lumea a început să bage lucrurile în cutii și să se agite, și următorul lucru pe care mi-l amintesc e că patul meu era în cu totul alt loc. Casa era drăguță. Era un bungalow sic în stilul Craftsman, așa cum văzusem în emisiunea Vechea Casă, cu două dormitoare și o singură baie, dar cu un living mare. Era situat foarte aproape de casele vecine, pe o coastă de deal în Central District. De stâlpii de pe trotuarul din fața atârnau o mulțime de fire, și în vreme ce casa noastră părea dichisită, la câteva case mai încolo grădinile erau neîngrijite, vopseaua cojită și acoperișurile pline de bălării. Eve și Denny erau îndrăgostiți de casa asta. Prima noapte și-au petrecut-o aproape în întregime rostogolindu-se goi prin fiecare cameră, cu excepția celei a lui Zoe. Când Denny se întorcea de la muncă, întâi le salută pe fete, după care mă scotea afară în curte și-mi arunca mingea, pe care i-o aduceam vesel înapoi. Și pe urmă Zoe s-a făcut destul de mare ca să alerge prin curte și să țipe în vreme ce eu mă prefăceam că o urmăresc. Și Eve o certă. - Nu mai fugi așa; Enzo o să te muște. În primii ani făcea asta destul de des, se îndoia de mine. Dar odată Denny s-a întors repede spre ea și i-a spus: - Enzo nu i-ar face niciodată vreun rău - niciodată! Și avea dreptate. Știam că sunt diferit de alți câini. Aveam o anume voință care era suficient de puternică pentru a-mi ține în frâu instinctele primare. Ceea ce spusese ea nu era deplasat, pentru că majoritatea câinilor nu se pot abține; văd un animal care aleargă, îl adulmecă și îl urmăresc." Citește mai puțin...