De la Emil Codrescu al lui Garabet Ibrăileanu, la Jurnalul Portughez eliadesc ce preia fraze întregi din cel kierkegaardian și Oceanografia care-i copie stilul, de la preferința de a vorbi cu alienații decât cu înțelepții pentru aflarea adevărului și poza de clown pe care le găsim și la Cioran, până la Conștiința nefericită a lui Benjamin Fundoianu, Soren Kierkegaard este o lectură definitorie, chiar dacă underground, mai puțin notorie a culturii române.
Influența lui asupra generației Criterion a fost covârșitoare, cu toate că s-a încetățenit că autocunoașterea, sondarea interioară să fie pusă pe seama lui Proust, luciditatea pe seama lui Gide, vorbindu-se de generația gidiană. Influența kierkegaardiana se face simțită în cultura noastră abia după Primul Război Mondial, pătrunzând pe filiera franceză și germană, ideile lui reflectându-se în poezia lui Emil Botta, în Existența tragică a lui D. D. Roșca, în dialectica lui Zevedei Barbu, în jurnalele generației '27, în eseistica lui Mircea Eliade sau în pierderea credinței și filosofia văzută ca o cale de redobândire a credinței la Nae Ionescu. "Trebuie să-mi găsesc adevărul meu, ideea pentru care sunt dispus să trăiesc și să mor" - iată scopul tânărului Kierkegaard. În spirit nordic, generația '27 adoptă două atitudini fundamentale în fața realității, fie contemplația prin Cioran și Jeni Acterian, fie acțiunea, fapta, lumină, responsabilitatea, negarea haosului și a neantului comod din Oceanografie, Solilocvii și romanele seriei Întoarcerea din Rai. - Natașa-Elena Maxim Din Cuprins: • Modele culturale în spațiul românesc între 1866-1948 • De la un debut sfios, la modă Kierkegaard. Kierkegaard in presa română (1866-1948) • Pedagogia negativă: Socrate-Kierkegaard-Nae Ionescu • Mircea Eliade și noul romantism • Jurnalul lui Jeni Acterian - ipostază a esteticului kierkegaardian
