O vacanta fantastica

    Toni are 11 ani și nu se bucură deloc că începe vacanța de vară, pentru că va fi nevoit să o petreacă împreună cu ciudata lui mătușa Ziniș. E convins că îl așteaptă cele mai plictisitoare zile din viața lui.
Citește tot rezumatul cărții O vacanta fantastica... Dar se înșală amarnic! Vacanța aceasta nu numai că i-a pregătit o mulțime de secrete extraordinare, ci îi va oferi trăiri de neuitat și o prietenie pe viață. Experiența unică pe care o trăiesc cei doi mici protagoniști le va deschide ochii asupra diversității de culori a lumii și îi va ajuta să înțeleagă puterea magică a gândirii pozitive.     Fragment din volumul "O vacanță fantastică" de Kele Krisztina :     ”Copiii grăbiră pasul din instinct. Aproape alergau prin tunelul de flori cufundat în beznă. Nu știau dacă sunt pe calea cea bună, dar nici nu aveau puterea să se gândească acum la asta.     — Să ieșim odată de aici! se rugă cu voce tare Daria.     Grădina nu avea alei închise, ca un labirint, însă lor li se părea că o forță malefică le opune rezistență și nu le îngăduie să găsească ieșirea, așa că nu vor putea ieși de acolo. Fuga păru să dureze o eternitate, însă după o jumătate de oră de alergătură se pare că găsiseră o cale de ieșire, pentru că dintr-odată se văzură afară. Era luna plină, dar, după bezna de mai devreme, li se părea că ieșiseră la lumina zilei. Multă vreme nu zise niciunul nimic, pentru că se țineau de coaste și încercau să-și recapete suflul.     — Nu-mi vine să cred că am reușit să ieșim! gâfâi Toni. Începuse să semene cu un coșmar.     — Nu te pripi! încă nu știm unde ne aflăm. Atâta doar că acum ne putem vedea.     Între timp, Toni studia împrejurimile. Se pare că se aflau într-o poiană, iar în fața lor se întindea o pădure.     — Ne-a mai rămas să stabilim unde vom înnopta.     — Habar nu am, dar eu mărturisesc vitejește că mă cam tem.     — Recunosc că nu ești singură. Dar dacă nu mă așez acum câteva minute, voi muri mai repede decât îmi imaginam.     Daria se așeză și ea lângă băiat, cât mai aproape de el. Toni nu știa dacă acest lucru se datora fricii sau faptului că prietenia lor devenise deja atât de strânsă, dar nu zise nimic pentru că nu îl deranja deloc. Cotul Dariei îl atinse pe al lui și Toni își dădu seama că fata tremură din toate încheieturile.     — Chiar atât de frig îți este?     — Nuuu, veni răspunsul nesigur. Bine, bine. Adevărul este că mi-e frig... Și mi-e frică...     — Fii serioasă! Chiar nu cred că ne paște cine știe ce primejdie, zise Toni pentru a o liniști, cu toate că și lui îi era extrem de frică. Știi ceva? Am fost mai demult într-o tabără de supraviețuire și cred că aș putea aprinde un foc dacă am găsi niște crengi uscate. Ce zici? Aici, la marginea pădurii, vom găsi cu siguranță niște uscături. Haide, se va face din ce în ce mai rece!” Citește mai puțin...