Jurnalul unui calator in timp. Vol.1: Akyron

Eram student în anul trei de facultate și lucram la un proiect necesar pentru un examen. Mă concentram profund pe calculele și desenele pe care le aveam de făcut. Fiind total absorbit în muncă, am simțit brusc cum în zona capului apare o anumită amorțeală și mă cuprinde un fel de somnolență profundă.
Citește tot rezumatul cărții Jurnalul unui calator in timp. Vol.1: Akyron... Cele două stări, prima fiind cea de concentrare și a doua fiind cea de somnolență, au creat un fel de absorbție, ca și cum o pompă de vid mi-ar fi absorbit conștiința în spatele corpului meu. Preț de câteva secunde mi-am văzut zona cefei. Eram cu capul pe mâna stângă, cu un creion în mâna dreaptă și becul era fata mea, luminându-mi părul. Situația inedită în care mă aflam m-a uimit profund, dar în același timp, simțindu-mă brusc eliberat de limitele corpului meu fizic, am simțit nevoia să îmi iau zborul cât mai departe. În imediata mea apropiere s-a deschis un tunel lung și luminos în care am intrat fără să clipesc. Senzația a fost extraordinară. Cu coada ochiului am văzut cum mă îndepărtez de clădirea în care mă aflam, de oraș, de zona țării mele, de globul pământesc și apoi m-am afundat în vidul cosmic. Pe alocuri vedeam câte o stea, iar în jurul meu observăm dare de lumină, reprezentând urmele deplasării mele pe lângă alte stele. Modul meu de a vedea devenise global, sferic. Vedeam și în față, dar și în urma mea. Puteam să disting rapiditatea mișcării prin faptul că anumite structuri stelare din spatele meu se estompau rapid, ceea ce însemna că mă deplasam cu o viteză considerabilă. În cele din urmă am văzut în imediata mea apropiere o stea care emană o lumină alb-albăstruie. Simțeam cum îmi micșoram viteza și am început să disting conturul unei planete mari, deosebit de frumoasă, cu culori vii, înnobilată fiind de misterul unei centuri fine de meteoriți din jurul ei. Citește mai puțin...