Comentarii la prima decada a lui Titus Livius

Comentariile la prima decadă a lui Titus Livius sunt marea operă a florentinului despre republici, constituind împreună cu Principele, care e dedicat puterii monarhice, un diptic inseparabil. Pornind de la exemple extrase din istoria romană a lui Titus Livius, Machiavelli construiete o operă compozită și variată, în care sunt abordate diverse aspecte ale politicii și ale istoriei, plecând de la convingeri ideologice care la Machiavelli erau și aveau să rămână mereu legate de modelul republican de guvernare a statelor, al cărui prototip inegalabil era pentru el Republica romană antică.
Citește tot rezumatul cărții Comentarii la prima decada a lui Titus Livius... Găsim în Comentarii o știință politică de mare anvergură, care cercetează forma statului și structurile sale și pune întrebări cu privire la legile istorice ce guvernează procesele de ascensiune, criză și decădere ale organismelor politice pe o perioadă lungă de timp. În ele sunt tratate diferitele dinamici ale conviețuirii civile: rolul religiei; valorile împărtățite pe care trebuie organizată comunitatea; problema apărării libertății; raportul dintre formele constituționale și realitățile sociale, dar și războiul și politica externă, organizarea armatelor și apărarea statului. - Gian Mario Anselmi     Fragment din cartea “Comentarii la prima decadă a lui Titus Livius” de Niccolo Machiavelli:   “Poporul român a început, după cum am spus mai sus, să prindă ură față de titlul consular și să vrea ca plebeii să poată fi aleși și ei consuli sau ca autoritatea consulilor să fie micșorată; nobilimea, ca să nu lezeze autoritatea consulară nici printr-o măsură, nici prin cealaltă, a urmat calea de mijloc și a încuviințat să fie aleși patru tribuni cu putere consulară, care puteau fi la fel de bine plebei sau nobili. Plebea s-a mulțumit cu atât, fiindcă i se părea că astfel dispare consulatul și că va avea și ea partea ei în această funcție supremă. A urmat un lucru uimitor, și anume că atunci când au fost aleși tribunii, putând fi cu toții plebei, poporul i-a ales pe toți dintre nobili. De aceea Titus Livius spune următoarele: “Quorum comitiorum eventus docuit alios animos in contentione libertatis et honoris, alios secundum deposită certamină în incorrupto iudicio esse.” lar dacă cercetăm care este pricina acestui lucru, eu cred că el se datorează faptului că oamenii se înșală foarte mult asupra lucrurilor luate în mare, dar nu la fel de mult asupra amănuntelor. Plebea romană credea, în mare, că ea merită consulatul pentru că era mai numeroasă în cetate, pentru că înfruntă mai multe primejdii în războaie și deoarece cu brațele ei Roma se menținea liberă și puternică. Și socotind, așa cum am spus, că dorința ei era îndreptățită, ea a ținut cu tot dinadinsul să obțină această autoritate. Dar când a trebuit să-și judece oamenii unul câte unul, plebea și-a dat seama de slăbiciunea lor și a socotit că nici unul dintre ei nu merită ceea ce credea că merită ea toată. Astfel, rușinându-se cu ei, ea s-a îndreptat către cei ce o meritau. Mirându-se de această decizie, Titus Livius spune cu temei următoarele: “Hanc modestiam aequitatemque et altitudinem animi, ubi nunc în uno inveneris, quae tunc populi univerși fuit?” Pentru a întări cele spuse mai sus, putem să mai aducem un exemplu de seamă, care s-a petrecut la Capua după ce Hannibal i-a învins pe români la Cannae. În urma acestei înfrângeri întreaga Italie era în frământare, iar Capua era la rândul ei pe cale de a se răzvrăti din pricina vrajbei dintre popor și senat.” Citește mai puțin...