La rascruce de vanturi

La răscruce de vânturi, singurul român al lui Emily Bronte, descrie dragostea intensă și aproape demonica dintre Catherine Earnshaw și Heathcliff, un copil de țigan găsit și crescut de tatăl ei.
Citește tot rezumatul cărții La rascruce de vanturi... După moartea domnului Earnshaw, Heathcliff este umilit de Hindley, fratele lui Catherine, gelos pe afecțiunea pe care părintele său i-o purtase orfanului, în ciuda lipsei de educație și de maniere a acestuia. Între timp, Catherine se descoperă atrasă de Edgar Linton, fiul unui mic nobil vecin, care o impresionează prin blândețea și comportamentul său aristocratic. Crezând că iubita lui nu-i împărtășește sentimentele, Heathcliff părăsește Wuthering Heights, reședința izolată a familiei, și revine câțiva ani mai târziu ca un om bogat și rafinat, nerăbdător să se răzbune pentru fostele sale suferințe.   Structura narativă complexă, emoțiile violente, descrierile evocatoare ale ținuturilor mlăștinoase singuratice și măreția poetică a viziunii autoarei fac din acest roman unic o capodoperă a literaturii engleze.   Emily Bronte a privit lumea sfâșiată de un imens haos și a simțit înlăuntrul sau puterea de a o uni într-o carte. Această uriașă ambiție se simte în fiecare pagină a romanului La răscruce de vânturi. - Virginia Woolf   Emily Bronte ne-a lăsat câteva poeme și una dintre cele mai frumoase cărți ale literaturii din toate timpurile. Poate cea mai frumoasă, cea mai profund violenta dintre toate poveștile de dragoste. - Georges Bataille Fragment din romanul "La răscruce de vânturi" de Emily Bronte:   „- Mi s-a părut un lung șir de ore, mormăi ea plină de îndoieli, negreșit a trecut mai mult. Mi-amintesc că eram în salon, chiar după cearta dintre ei, și Edgar a avut cruzimea să mă provoace, iar eu am fugit disperată în camera asta. De cum am încuiat-o m-a învăluit o negură și-am căzut pe podea, - n-am mai putut să-i explic lui Edgar că eram convinsă c-o să fac o criză sau o să înnebunesc de-avea să mă mai chinuie! Nu-mi mai puteam controla nici mintea, nici glasul, iar el probabil că nu-mi bănuia agonia - abia am reușit să scap de el și de vocea lui. Când mi-am revenit suficient să văd și să aud, începea să se lumineze de ziuă; și-o să-ți spun, Nelly, ce-am crezut și la ce m-am tot gândit, de-am zis că mi-am pierdut mințile. Mi s-a părut, așa cum stăteam eu jos, cu capul lipit de piciorul acelei mese și putând desluși cu greu pătratul cenușiu al ferestrei, că mă aflu în patul cu tăblii de stejar de acasă, și-mi simțeam sufletul sfâșiat de o durere de care la trezire nu mi-am mai amintit nimic; am stat și m-am gândit ce-o putea fi, și dintr-odată nu am mai știut nimic din ultimii șapte ani! De parcă nici n-ar fi existat. Eram din nou copila, tată tocmai fusese îngropat, și chinul îmi era provocat de hotărârea lui Hindley de a mă despărți de Heathcliff - pentru întâia oară fusesem părăsită - și tocmai mă trezeam dintr-un somn chinuitor după o noapte de plâns. Am ridicat mâna să deschid tablele patului și-am dat de masă. Mi-am trecut mâinile peste covor și-atunci mi-au revenit brusc toate amintirile - suferință mi se transformase în disperare; nu știu să-ți spun de ce mă simțeam așa de nenorocită, probabil avusesem o criză de nebunie, că alt motiv nu poate fi. Gândește-te numai: la doisprezece ani am fost smulsă de la Wuthering Heights și despărțită de toate amintirile, de tot ce aveam - adică de Heathcliff, căci asta era el pentru mine în acea vreme - și am fost transformată în doamna Linton, stăpână de la Thrushcross Grange, și soția unui străin - o exilată, renegată de tot ceea ce însemnase viața mea până atunci.” Citește mai puțin...