Am scris povești de când mă știu: în livada străbunicilor, pe foile caietelor de școală, pe agendele de la joburi - printre liste To Do -, pe șervețele, pe colțuri de masă. Doar așa m-am simțit liberă. Multe dintre ele s-au pierdut, fizic sau prin ființa mea.
Câteva sunt strânse în această „carte de buzunar/ de geantă”, în jurul lui A., o femeie care a trăit în secvențe scurte, în imagini dispersate, în diferite proze. Dar nu asta e, până la urmă, viața? Sper să te simți liber(a) când o vei citi. Cu drag, Bianca Dragomir
