Oceanul care ne desparte

Suntem în 2002, la un an de la atentatele din 11 septembrie, iar Shirin tocmai a început să meargă la o nouă școală. Este o perioadă agitată pentru omenire, însă și pentru Shirin, o tânără musulmană de șaispre zece ani care se confruntă în continuu cu prejudecățile.
Citește tot rezumatul cărții Oceanul care ne desparte... Shirin este agresată zilnic - prin priviri nepoliticoase, comentarii umilitoare și chiar prin violență fizică. Totul se întâmplă ca reacție la rasa căreia îi aparține, la religia sa și la hijabul pe care îl poartă. De aceea, tânăra a decis că nu va mai avea încredere în oameni, nu va mai încerca să se integreze și nici nu va mai lăsa pe nimeni să se apropie de ea suficient, încât să fie răniță. Așa că își îneacă frustrările în muzică și în breakdance. Însă, deodată, Ocean James apare în viața ei. Pentru prima oară, cineva se arată cu adevărat interesat să o cunoască. Cei doi tineri provin din două lumi ireconciliabile, iar Shirin se simte incapabilă să dărâme zidul de protecție pe care l-a clădit în jurul ei.   Tahereh Mafi, autoarea seriei Atingerea lui Juliette, revine cu un roman emoționant, inspirat din propriile experiențe legate de dragoste, de pasiunea pentru breakdance și de impactul devastator pe care îl pot avea stereotipurile.   Oceanul care ne desparte este că o inimă deschisă - una care strălucește, care suferă, care simte dor nestăvilit și care, mai presus de orice, iubește cu patimă, în ciuda tuturor piedicilor. Chiar și peste ani, vă veți aminti exact momentul în care ați citit această carte. O poveste despre adevăr, iubire și bucurie, care depășește granițele. - Mărie Lu, autoarea seriilor Tinelere Elite și Warcross   O explorare nedisimulată - și totuși extraordinar de eleganță - a identității, a singurătății și a familiei, onestă și plină de forță până la capăt! Tahereh Mafi dă tot ce are mai bun, iar cititorul are doar de câștigat. - Sabaa Tahir, autoarea seriei Elias și Spioana cărturarilor   Este o carte splendidă! Dulce, dar neînfricată, frumoasă chiar și când descrie o realitate crudă. Proza lui Tahereh debordează de pasiune și de sinceritate. Fără să fie sentimentală, este plină de suflet. Cele mai bune cărți reușesc să te facă să reevaluezi lumea din jur, iar Oceanul care ne desparte se numără printre ele. Am adorat această carte!” Nicola Yoon, autoarea romanelor Și soarele e o stea și Absolut tot   Fragment din cartea "Oceanul care ne desparte" de Tahereh Mafi: "Vocea lui mi-a rănit inima. N-avusesem nici cea mai vagă idee cât de curajos era Ocean! Nicio idee despre cât de vulnerabil poate deveni! El nu se juca. El nu afirmă nimic neclar și pe ocolite. Își spunea oful, își punea inima pe tavă, și îl respectăm pentru asta. Și totuși, mă speria.  De fapt, începeam să mă întreb dacă nu cumva febra mea era o consecință a situației, a atitudinii lui, deoarece, cu cât vorbea mai mult, cu atât mă simțeam mai amețită. Mi se învârtea capul, iar mintea mi se golea încet.  Am închis ochii. - Ocean, am șoptit. - Da? - Eu... Eu...  M-am oprit. Am încercat să-mi limpezesc gândurile. Îi auzeam respirația. Simțeam că așteaptă ceva, orice, îmi simțearn inima sfâșiindu-se și mi-am dat seama că nu avea niciun rost să mint. Merită măcar să știe adevărul. - Nu ți se pare, i-am mărturisit. L-am auzit expirând zgomotos. - Nu? a zis ceva mai tare. - Nu, l-am asigurat. Și eu simt la fel. O vreme, niciunul dintre noi nu a mai zis nimic. Am rămas acolo, în liniște, fiecare ascultând respirația celuilalt. - Și atunci de ce mă respingi? m-a întrebat, într-un final. De ce te temi? - De asta, i-am zis, cu ochii închiși în continuare. Mă tem de asta. Povestea noastră nu poate continua, i-am explicat. Nu are niciun viitor. - De ce? a insistat el. Din cauza părinților tăi? Pentru sunt un puști alb oarecare? Am deschis ochii și am râs, dar râsul meu sună trist. - Nu, i-am răspuns. Nu din cauza părinților. Adică, e adevărat că părinții mei nu te vor accepta, însă nu pentru că ești alb. Părinții mei nu ar accepta niciodată niciun băiat. În general. Nu e vorba doar despre tine. Și, oricum, nu-mi pasă, am oftat eu din toți rărunchii. Nu asta e motivul. - Atunci care? Am tăcut îndelung, dar el nu m-a forțat să vorbesc. Nu a zis niciun cuvânt. Doar a așteptat. Într-un târziu, eu am rupt tăcerea. - Ești o persoană foarte drăguță, i-am zis. Dar habar nu ai cât de complicat ar fi. Habar nu ai cât de complicată ar deveni viața ta alături de mine. Pur și simplu, nu știi. - La ce te referi? - Vreau să spun că lumea e de-a dreptul îngrozitoare, Ocean! Oamenii sunt foarte rasiști. Ocean a tăcut o clipă, apoi a spus șocat:" Citește mai puțin...