Infruntarea. Seria Destinul reginei. Vol. 2

Înfruntarea este cartea a doua a seriei Destinul reginei Brienna a devenit, în sfârșit, maestra a cunoașterii și se străduiește să facă față provocărilor pe care le presupune noua ei viață, că fiica adoptivă a lui Davin MacQuinn, un lord căzut în dizgrație, care a trăit în pribegie vreme de douăzeci și cinci de ani.
Citește tot rezumatul cărții Infruntarea. Seria Destinul reginei. Vol. 2... Abia întoarsă de pe câmpul de luptă, fermecătoarea războinică este hotărâtă să o ajute pe Isolde Kavanagh să urce pe tron. Misiunea se dovedește a nu fi tocmai ușoară, căci mulți din clanul MacQuinn nu o acceptă, privind-o cu suspiciune. Brienna îl are însă alături pe Cartier, fostul ei profesor, lord al Casei Morgane. Împreună trebuie să zădărnicească planurile dușmanilor, să încheie noi alianțe și să se asigure că nimic nu va pune în pericol marea încoronare. Forțele răului pândesc din umbră, iar Brienna și Cartier descoperă că dragostea nu te face mai puternic, ci mai vulnerabil.   A doua parte a seriei se îndepărtează oarecum de povestea de dragoste și aduce în prim plan mai multă acțiune, mai multe uneltiri și mai multă violență pe un tărâm fantastic, fără să lipsească și un strop de magie. - Common Sense Media   Fragment din cartea "Înfruntarea. Seria Destinul reginei. Vol. 2" de Rebecca Ross: "În noaptea aceea nu aveam să pun geana pe geană. După ce mi-am dat seama că fusesem prostit de un copil, Luc și Brienna s-au apucat să cerceteze cu mare atenție hărți ale orașului, căutând potențiale căi de scăpare, în vreme ce eu i-am urmat pe Isolde și pe Jourdain în temniță, cu torțe și bine înarmați, având alături gărzile reginei care să ne asigure spatele. Abia mai răsuflăm când am coborât la cel de-al treilea nivel. Aerul era atât de rece aici, încât parcă te scufundai în apă înghețată.  Isolde ne-a condus în grabă până la celula Keelei. Ușa era larg deschisă, dar lumânările de pe masă încă pâlpâiau. Priveam năucit la încăperea goală și nici acum nu-mi venea să cred cele întâmplate. Fără o vorbă, regina ne-a condus mai departe, acolo unde doi străjeri zăceau scăldați în sânge, cu beregata tăiată. Era imposibil ca Ewan să-i fi omorât, îmi spuneam eu iar și iar. Și această ușă era dată de perete, ca o gură încremenită într-un căscat uriaș. Alți doi străjeri zăceau morți în pragul ei, într-o baltă neagră de sânge.  Isolde a îngenuncheat și le-a mângâiat ușor fetele palide. Și atunci am auzit un zgomot surd, un zăngănit de lanțuri, ecoul unei mișcări venind dinspre celula lui Declan. Regina a înmărmurit, căci auzise și ea. I-am făcut semn să păstreze tăcerea și să aștepte, apoi am înșfăcat torța și sabia și am intrat în celulă. Recunosc, speram să-l găsesc acolo pe Ewan. Chiar dacă încă simțeam înțepătura trădării lui, îmi doream să fie el. În schimb, am găsit o persoană înveșmântată în negru, cu fața acoperită de un val și cu încheietura dreaptă prinsă în cătușa lui Declan, țintuită de perete. M-am oprit, privindu-l pe măturătorul de oase cu uimire sinceră. La rândul lui, măturătorul de oase a încetat să se zbată și s-a ghemuit cu genunchii la piept, ca și cum, încovrigându-se, ar fi putut să dispară cu totul. - Cine-i asta? a întrebat Jourdain, care ajunsese chiar în spatele meu." Citește mai puțin...