Experimentul Philadelphia, care a avut loc în ziua de 12 august 1943, este o experiență efectuată de Marina americană, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în scopul obținerii invizibilității vaselor militare în fața radarului.
Experimentul s-a bazat pe principii și tehnologii concepute de câțiva mari cercetători din vremea aceea. Dar ce s-a întîmplat cu adevărat în cursul Experimentului Philadelphia? A călătorit Eldridge în timp și spțiu? Locul efectiv unde a fost vasul în timpul întoarcerii lui la un portal precedent, poate în cursul unui episod de teleportare, este impresionant și important. Se poate ca el să fi fost într-o altă dimensiune sau o realitate alternativă care nu era preexistentă, ci alimentată sau creată de energia degajată în experiment. Similar, se poate ca savanții să fi generat din greșeală ceea ce în Star Trek s-ar numi o „bulă warp“, o sferă care, cel puțin în acest caz, conține imitații ale unui segment din mediul ambiant al obiectelor, o construcție oarecum holografică. S-ar putea să fie nevoie încă de multă reflecție asupra ce se întâmplă exact: a devenit vasul și intangibil? A creat experimentul, dintr-o neglijență, fabulosul „dispozitiv de camuflare-defazare“ care apare în Star Trek? Oricum, fie că este așa sau altfel, ipotezele merită toată atenția. Nu sunt doar cheile noastre către autenticitatea relatării inițiale sau a oricăror relatări ulterioare ale Experimentului Philadelphia, ci pot fi chei importante către înțelegerea și stăpânirea acestor procese fizice
