Numele meu este Tate. Totuși, el nu îmi spune așa. Nici măcar nu i-ar trece prin cap să mi se adreseze atât de familiar, asta în cazul în care mi s-ar adresa cât de cât. Nu, abia dacă îmi vorbește.
Dar nici nu mă lăsă în pace. Cândva, am fost cei mai buni prieteni, după care a încept să se lege de mine și a decis că scopul lui este să îmi ruineze viața. Am fost umilită, exclusă și bârfiță în toți anii de liceu. Cu cât trecea timpul, cu atât mai chinuitoare deveneau farsele și zvonurile puse la cale de el, și deja mi se făcuse lehamite să mă tot feresc din calea lui. Am plecat chiar în Franța pentru un an de zile, ca să îl evit. Doar că, acum, m-am săturat să mă mai ascund și nici de-al naibii nu îl voi lăsa să-mi distrugă ultimul an de liceu. Poate că el nu s-a schimbat, dar eu am făcut-o. Este timpul să ripostez. Nu mai am de gând să-l las să-și bată joc de mine. Fragment din cartea "Bully" de Penelope Douglas "Mai târziu, în noapte, creierul meu refuză să ignore tunetele și izbitul continuu al crengilor de casă, așa că am aprins cu un bobârnac veioza de la capul patului și m-am strecurat printre uși să văd furtuna. Am văzut lumina unor faruri grăbindu-se periculos. Mi-am înclinat capul într-o parte, cât de tare am putut, și am reușit să văd un Bosș 302, negru, care ambala să intre pe aleea din fața casei lui Jared. Mașina derapă ușor înainte să dispară rapid în garaj. Era un model nou, cu o dungă groasă, roșie ca la mașinile de curse, pe toată lungimea ei. Nu o mai văzusem niciodată până atunci. Știam că Jared avea o motocicletă și un Mustang GT, așa că mașina aceea putea fi a oricui. Era posibil să am un vecin nou? Nu eram sigură dacă acest lucru mă bucură sau dimpotrivă, mă întrista. Pe de altă parte, mașina aceea era categoric pe gustul lui Jared. După aproximativ un minut, pe podeaua apartamentului meu se proiecta o lumină slabă, venind din camera lui Jared. Am reușit să văd o siluetă întunecată care se mișcă în spatele jaluzelelor lui. Am început să simt furnicături în vârful degetelor și mi-era cu neputință să le mișc. Am încercat să-mi îndrept din nou atenția asupra fantasticei dezlănțuiri a rafalelor de ploaie, dar inima îmi sări din piept din cauza sunetului făcut de jaluzele lui Jared care se ridicară și a revărsării de lumină care invada spațiul dintre cele două case. Am mijit ochii și l-am văzut pe Jared cum își ridică geamul și se aplecă în furtună din noapte."
