Fiul timpului

Pe câmpurile de bătălie din timpul Revoluției Americane, Matthew de Clermont îl întâlnește pe Marcus MacNeil, un tânăr doctor din Massachusetts, într-o perioadă de reviriment politic în care lumea pare a se îndrepta spre un viitor mai luminos.
Citește tot rezumatul cărții Fiul timpului... Când Matthew îi oferă șansa să devină nemuritor și să se elibereze din chingile educației lui puritane, Marcus nu ratează ocazia de a deveni vampir. Dar transformarea lui nu e una ușoară, iar tradițiile vechi și responsabilitățile familiei de Clermont intră în conflict cu credința profundă a lui Marcus în libertate, egalitate și fraternitate. În Parisul contemporan, Phoebe Taylor – tânăra angajată de la casa de licitație Sotheby’s de care s-a îndrăgostit Marcus – se pregătește pentru propria călătorie spre nemurire. Deși versiunea modernizată a procesului pare mai puțin complicată, cei doi descoperă că provocările la care este supusă o ființă umană care dorește să devină vampir nu sunt cu nimic mai prejos decât erau în secolul al XVIII-lea. Umbrele de care Marcus credea că a scăpat cu secole în urmă se pot întoarce să-i bântuie pe amândoi – pentru eternitate.   O poveste de iubire plină de pasiune și o explorare fascinantă a puterii tradiției și a posibilităților de a aduce nu doar schimbarea, ci chiar o revoluție, Fiul timpului aduce laolaltă construcția de lumi supranaturale și dragostea mocnită care au făcut ca trilogia Cartea pierdută a vrăjitoarelor să aibă un succes uriaș.   Harkness privește Revoluția Americană și pe cea Franceză cu ochii atenți ai istoricului, desenând paralele între cele două perioade nu doar prin ochii vampirilor care au fost martorii acestor evenimente, ci și prin apariția personajelor istorice importante: marchizul de Lafayette, Benjamin Franklin și Thomas Paine. - Los Angeles Times   În Fiul timpului, Deborah Harkness, autoarea Cărții pierdute a vrăjitoarelor, țese o poveste nemuritoare brodată cu iubire și drame de familie, care este senzațional de interesant de citit. - Bustle   V-ați gândit vreodată ce înseamnă să fii vampir? Deborah Harkness, cunoscuta autoare a Cărții pierdute a vrăjitoarelor, va deschide gustul pentru astfel de povești în cel mai recent roman al ei... o poveste de dragoste plină de pasiune. - PopȘugar   Fragment din cartea "Fiul timpului" de Deborah Harkness: "Mirosul de sânge îl făcu pe Marcus să se ducă după de Clermont. Ajunse pe malul celălalt mai repede decât ar fi visat înainte că era posibil. - Nu te vom ucide. Marcus îngenunche lângă bărbat. Doar că am nevoie de puțin din sângele tău. Prada lui de Clermont se prăbușea încet, în timp ce sângele îi era sorbit din trup. - Dumnezeule! Te rog! Nu mă ucide! imploră soldatul rănit. Am nevastă. O fiică. Am fugit doar pentru că ei au zis că vom fi urcați pe o corabie cu prizonieri. Era coșmarul oricărui soldat că va fi urcat pe una dintre corăbide ancorate în larg, fără mâncare, fără apă de băut și fără nici o posibilitate de a supraviețui condițiilor mizere și înghesuielii de la bord. - Ssșt! Marcus îl bătu cu stângăcie pe umăr. Vedea pulsul lui bătându-i în gât. Iar piciorul... Dumnezeule, John Russell avusese dreptate în Yorktown! Cei cu sânge cald chiar miroseau cumplit când carnea lor murea. Îngăduie-mi doar...  Puternice mâini albe îl înșfăcară pe soldat de guler. Omul începu să plângă, implorările lui fiind necontenite acum, că se vedea în fața a ceea ce părea o moarte sigură.  - Lasă vorba! Mușcă-l de-aici. Cu fermitate. Este mai puțin probabil să-l omori dacă te încleștezi de el ca un prunc de sânul mamei. De Clermont îl ținu pe soldat nemișcat. Fă-o!  Marcus îl mușcă, dar omul scânci și se zvârcoli, iar dorința lui Marcus de a lupta se trezi cu putere la viață. Mârâi și își înfipse zdravăn colții în gâtul soldatului, zgâlțâindu-l puțin pentru a-l face să tacă. Bărbatul leșină, iar Marcus se simți dezamăgit. Dorea ca omul să-l provoace. Cumva știa că, dacă ar fi făcut-o, sângele ar fi avut un gust mai bun.  Totuși, chiar și rară luptă, sângele omenese era amețitor. Marcus simți o acreală despre care presupuse că era pricinuită de cangrenă și cine știe ce alte boli pulsau prin venele soldatului, dar chiar și așa se simți tot mai fortificat și mai puternic cu fiecare înghițitură.  Când termină, nici măcar o picătură nu mai rămăsese în trupul bărbatului. Soldatul era mort, iar în gât i se căscă o rană ce părea făcută de un animal care îl atacase." Citește mai puțin...