A încerca astăzi, la peste 2000 de ani de la nașterea lui Iisus Hristos - Mesia, a vorbi despre Cel Care „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Măria și S-a făcut om'', așa precum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan, nu este un lucru tocmai ușor și lipsit de dificultate.
În decursul timpului, nu puțini au fost cei care au vrut să spună câte ceva despre „Dumnezeul înomenit". Chiar dacă am păstra cuvenitul respect față de toate aceste încercări, va trebui să remarcăm, totuși, că, nu întotdeauna respectivele încercări s-au dovedit a fi încununate de succes; mai mult, unele scrieri ar putea fi considerate ca tendențioase și lipsite de obiectivitate istorică și teologică. De fapt, consensul materie de hristologie, așa cum l-au stabilit Părinții Bisericii, readuce în prim plan hristocentrismul tradiției dogmatice ortodoxe, tradiție care se observă în dogmele Sinoadelor Ecumenice. Acest hristocentrism are, însă, două părți inseparabile: particularitatea istorică a Întrupării și universalitatea cosmică a mântuirii. Întruparea Fiului lui Dumnezeu reprezintă taina tainelor credinței creștine. - Preot Lucian D. Colda
