Mecanopolis. Aventurile lui Oliver Rock in Lumea de Sub Camion - Flavius Ardelean, Ecaterina G.

Cu ilustrații de Ecaterina G.   Oliver (sau Ollie, cum îi spun prietenii) este pasionat de rock și cîntă la chitară, la fel ca tatăl lui, dispărut într-un accident de motocicletă cu cîțiva ani în urmă.
Citește tot rezumatul cărții Mecanopolis. Aventurile lui Oliver Rock in Lumea de Sub Camion - Flavius Ardelean, Ecaterina G.... Ollie trăiește acum cu mama și cu sora lui și are un singur prieten, cu care deseori se ascunde de Tommy Lama Ramirez, bătăușul școlii. Dar, într-o răfuială cu Ramirez, Ollie leșină și se trezește într-un univers magic, lîngă fantasticul oraș Mecanopolis. Împreună cu noii săi prieteni, scheletele din formația The Bones, Ollie pleacă la drum să salveze orașul de monstrul O Mie și Una de Lame și să-și găsească tatăl în Lumea de Sub Camion. O aventură fantastică în care Ollie va întîlni Mașinomonștri, Turbărici, un neam de șobolani goniți din subterane și acarieni de praf înțelepți ce poartă secretele lumii, creaturi de sticlă și schelete ce cînta rock, totul într-un oraș mecanic misterios din Lumea de Sub Camion. Mecanopolis. Aventurile lui Oliver Rock… este o poveste despre puterea pasiunilor de a schimba vieți. Fragment din cartea "Mecanopolis. Aventurile lui Oliver Rock in Lumea de Sub Camion" de Flavius Ardelean, Ecaterina G. "Apoi ridică ochii și se uită la cer: în loc de albastrul cerului presărat cu nori, totul era o placă gigantică de metal îndepărtată, încât abia se zăreau țevile și elicele și tot felul de alte forme metalice pe care Ollie nu le putea descifra prea bine. Deși cerul de fier era departe, tot apăsător se simțea, iar în acea clipă băiatul avu un gând ce-i făcu inima să-i bată și mai tare: ajunsese în Lumea de Sub Camion! O rupse la fugă spre barul din apropiere și intră. Se opri în prag, pentru că nu se așteptase la așa multă lume: dintr-un capăt în celălalt al barului înghesuit se aflau o sumedenie de indivizi stranii. Cei mai mulți erau o combinație între oameni și roboți, purtau plăci metalice în unele părți ale corpului, iar din cap le ieșeau cabluri și le intrau în burtă, alții aveau degete mecanice, ba unii aveau ochi strălucitori din leduri roșii sau verzi. Alții nu erau deloc așa: păreau mai degrabă de pe altă planetă. La o masă din colț, unele persoane cu cap de coral purtau câte un borcan pe umeri și vorbeau prin bile de aer ce se spărgeau la suprafața apei, câteva mese mai încolo niște omido-lăcuste păreau fie să se certe, fie să râdă. – lui Ollie îi era greu să se decidă. Mai erau însă și roboți obișnuiți, erau chiar chelnerii și barmanul și, printre ei, pe alocuri, câte un om rătăcit și scufundat în gânduri. Ollie merse la bar și atrase atenția barmanului robot. - Domnule! Domnule! încercă Ollie să se facă auzit peste muzica ce bubuia din difuzoare. Robotul nu-l auzea și nici nu-l vedea. Tejgheaua era prea înaltă. Ollie găsi o cutie metalică lângă bar și se urcă pe ea." Citește mai puțin...