Sfarsitul si alte inceputuri. Povesti din viitor

Nicio lume nu se aseamănă cu alta. În această antologie captivantă, fiecare decor e mai straniu și mai minunat decât anteriorul, înțesat de ființe fascinante și tehnologii noi. Și cu toate progresele de care se bucură aceste lumi futuriste, oamenii încă se confruntă cu probleme extrem de umane.
Citește tot rezumatul cărții Sfarsitul si alte inceputuri. Povesti din viitor...   În INERȚIE, Claire și Matt nu-și mai vorbesc. În urma unui grav accident de mașină, Matt solicită o procedură care le îngăduie să retrăiască amintirile pe care le-au împărtășit – și le oferă șansa de a descoperi ce n-a mers bine.   Atleigh Kent, protagonista povestirii TORCĂTOARELE, urmărește și ucide lipitori – o rasă extraterestră prădătoare care ia în stăpânire ilegal trupuri-gazda umane. Însă moartea naște moarte, iar Atleigh dorește cu orice preț să se răzbune. Închipuiți-vă o simfonie unică, o odă lentă a durerilor și a bucuriilor, note create de fiecare trup în timp ce trăiește și moare.   În ASCULTĂTORII, aceste cântece pot fi auzite numai de câțiva oameni. Când Darya ia o decizie dificilă între rolul ei de arhivar de cântece de viață sau de cântece de moarte, tânăra descoperă unde se îmbină cele două.   VIM ȘI VIGOR explorează fanatismul, anxietatea și prietenia dintre femei prin alegerea lui Edie de a folosi Protocolul Elucidării, o tehnologie de realitate simulată care dezvăluie cele mai plauzibile rezultate ale unor decizii dificile.   Asemenea marilor creații SF, fiecare poveste din antologia atemporală a Veronicăi Roth e despre caracterul uman, despre felul în care tehnologia ne poate transforma relațiile cu ceilalți, despre cum poate scoate în evidență dragostea, bucuria, supărările și complexitățile delicate ale tuturor lucrurilor care ne fac să fim oameni. - Mărie Lu, autoarea seriilor Warcross și Tinerele Elite   O minune a ingeniozității de gen. De la o lume la alta și de la un personaj la altul, Roth scoate la iveală bine-cunoscutul ei talent de a crea noi lumi și, mai presus de toate, compasiunea pentru oamenii aflați la sfârșituri și începuturi. - Somaiya Daud, autoarea romanului Miraj   Roth provoacă încă o dată imaginația cititorilor cu gândirea ei divergentă. Aceste felii de viață viitoare minuțios create sunt înțesate cu personaje de care îți pasă cu adevărat, aflate în situații care îți vor da de gândit! - Neal Shusterman, autorul romanului Seceră   Fiecare poveste din această antologie are propria sa constelație memorabilă de imaginație și compasiune chinuitoare. Vor rămâne adânc întipărite în sufletul vostru mulți ani de-acum încolo. - Alexandra Bracken, autoarea seriei Minți primejdioase   Roth e o povestitoare remarcabilă. Ultima sa carte e încă o dovadă a talentului său incredibil și, categoric, e o creație care trebuie neapărat citită. - Courtney Summers, autoarea romanului Sadie Fragment din volumul „Sfârșitul și alte începuturi. Povesti din viitor" de Veronica Roth:   "- Negru sau roșu? Femeia în halat de laborator ridică două mici recipiente: unul cu o substanță roșie îngroșată înăuntru și unul cu ceva negru. Avea aerul că o întreabă pe Darya ce preferă, nu ceva ce avea să-i definească viitorul. Singura întrebare care avea să conteze vreodată atât de mult, credea Dârya. Întrebarea nu era „Negru sau roșu?". Era „Viața sau moarte?". Iar Darya n-ar fi avut cum să răspundă până în clipa aceea.    Avea șapte ani când tatăl ei își dăduse seama ce ar fi putut ea să devină. Sora ei mai mare, Khali, cântă la pian în sufragerie, o piesă veche de Schubert. Darya stătea pe canapea, fredonând melodia, cu o carte în poală. Maică-sa picotea pe fotoliu, cu gura întredeschisă. Darya se gândea să-i deseneze o mustață. Mama n-ar fi observat când se trezea. Ar fi fost prea amețită de alcool. Chiar și la șapte ani, Darya știa. Însă nu era ceva neobișnuit, pentru că lumea era așa cum era. Jumătate dintre părinții prietenilor ei aveau aceeași problemă.  Tatăl Daryei stătea în prag, ascultând, cu un șervet de vase în mână. Ștergea o farfurie, în ritmul muzicii care curgea în intervale poticnite, pe măsură ce Khali încerca să descifreze notele. Darya se opri din fredonat, enervată. Muzica ar fi trebuit să fie curgătoare, iar Khali părea s-o toace bucăți-bucățele. Khali dădu pagină și-și așeză mâinile pe pian când începu o piesă nouă. Darya ridică privirea, lăsând cartea să-i cadă în poală. Maică-sa sforăia. Soră-sa începu să cânte, iar Darya se ridică în picioare, se duse la pian și țintui cu privirea mâinile soră-sii. Notele îi sunau greșit... intervalele erau prea lungi sau prea scurte; nu se legau cum trebuie. - E greșit, zise Darya, strâmbându-se. - Ba nu, răspunse Khali. De unde știi tu? - Pentru că o aud, spuse ea. Așa ar trebui să fie. Întinse mâna și mută arătătorul lui Khali cu o notă. Apoi îi mută degetul mic și după aceea mijlociul. - Așa, zise Darya. Acum cânta! Khali își dădu ochii peste cap. Darya oftă când notele se legară, răsunând când se înlănțuiau una de alta.” Citește mai puțin...