Regretatul scriitor Mircea Ciobanu oferise în 1986 muzeului un exemplar din volumul lui Lecca tipărit în 1899, prima încercare de genealogie din perioada modernă și care prezenta un interes excepțional prin faptul că aparținuse lui Mateiu Caragiale.
Fiul nelegitim al lui nenea Iancu era obsedat de inventarea unei genealogii nobile și studia în acest scop tot ce găsea despre vechile familii și însemnele lor heraldice (spre hazul tatălui, care insistă să-i aducă aminte că neamul lor se distinge prin creștetul puțin turtit de la tavă cu plăcinte purtată de strămoșii greci de origine modestă). Complexatul Mateiu, devenit specialist în genealogii și blazoane, a făcut în anii 1907-1912 multe însemnări și desene pe marginea paginilor din Lecca, îndreptându-i erorile, umplând lacunele și comentând caustic defectele și viciile descendenților contemporani din vechile familii boierești. Admiratorii “Crailor de Curtea-Veche” vor găsi în aceste adnotări un Mateiu răutăcios, fascinat de titlurile nobiliare, dar necruțător cu purtătorii lor de la începutul secolului trecut. Iar textul propriu-zis al cărții despre nobilimea din Valahia, Moldova (cu Bucovina și Basarabia) și Transilvania e bogat în informații referitoare la prestigiul boierilor români, la modul cum se obțineau ranguri și demnități, la meritele atestate istoric ale vechilor familii, precum și la noblețea ereditară (titlurile de postelnic și logofăt se moșteneau în sec. al XVI-lea și al XVII-lea). Volumul superb, cartonat, editat cu acuratețe, e o bucurie pentru cei pasionați de istoria românească. Cu adnotări, completări și desene de Mateiu Caragiale. Ediție de Alexandru Condeescu.