Cruciada secreta. Seria Assassin's Creed. Vol.3

Cartea a treia din seria Assassin's Creed de Oliver Bowden: Cruciada secretă. Greșești. Și de aceea trebuie să fii redus la tăcere.   Lupta pentru putere nu a fost niciodată mai înverșunată ca acum, când nouă inamici amenință pacea căutată de Asasini, nouă ținte...
Citește tot rezumatul cărții Cruciada secreta. Seria Assassin's Creed. Vol.3... nouă vieți pentru una singură. Destinul lui Altair este să folosească puterea promisă de Mărul din Eden pentru a învinge în conflictul străvechi dintre Asasini și Templieri. Deoarece Asasinii puteau să vadă lumea așa cum era cu adevărat, pentru ei totul era posibil, totul era îngăduit. Fragment din volumul "Assassin's Creed. Cruciada secretă" de Oliver Bowden:   "Mai târziu, Asasinii se adunară în curtea interioară, încă savurând victoria. Buștenii se rostogoliseră din foișor peste cavalerii de dedesubt; majoritatea lor fuseseră striviți de primul val, iar alții fuseseră prinși de o a doua stivă, aflată imediat în spatele primei. Cu numai câteva secunde mai devreme, ei fuseseră siguri de victorie, iar apoi trupurile le fuseseră maltratate, membrele smulse, și toți fuseseră azvârliți în brațele haosului. Robert de Sable ordonă retragerea, în timp ce arcașii Asasini profitară și-i împroșcară cu săgeți din înalt. Acum însă Al Mualim le ceru Asasinilor reuniți să facă liniște și-i indică lui Altair să i se alăture pe platforma de lângă intrarea în turnul său. Ochii îi erau duri și, când tânărul își ocupă locul arătat, Marele Maestru ceru ca doi străjeri să-l înconjoare. Liniștea luă locul felicitărilor. Cu spatele la Asasini, Altair simți toți ochii ațintiți asupra lui. Până acum ei aflaseră ce se petrecuse în Ierusalim; Malik și Abbas avuseseră grijă în această privință. Eforturile lui în bătălie și declanșarea capcanei nu aveau să mai conteze defel. Tot ce putea spera era ca Al Mualim să-i arate clemența. — Te-ai descurcat bine în alungarea lui Robert, rosti Maestrul și cuvintele lui conțineau o măsură de mândrie, îndeajuns pentru ca Altair să spere că ar putea fi iertat și că acțiunile lui de după întoarcerea din Ierusalim îl reabilitaseră. Armata lui a fost spulberată și va trece mult până să ne tulbure din nou. Spune-mi acum — știi de ce ai izbândit? Altair nu zise nimic, dar bătăile inimii i se întețiră. — Ai izbândit, pentru că ai ascultat, urmă Al Mualim. Dacă ai fi ascultat și în Templul lui Solomon, toate astea ar fi fost evitate. Brațul său descrise un cerc, arătând curtea interioară și tot ce se afla dincolo de ea, acolo unde, chiar în clipa asta erau ridicate leșurile Asasinilor, templierilor și sătenilor. — Am făcut așa cum mi s-a cerut, spuse Altair încercând să-și aleagă cuvintele cu grijă, dar dădu greș. — Nu! se răsti Marele Maestru și ochii lui fulgerară. Ai făcut așa cum ai vrut tu! Malik mi-a povestit de aroganța de care ai dat dovadă. De desconsiderarea față de căile noastre. Cei doi străjeri care-l încadrau pe Altair îl prinseră de brațe. Mușchii lui se tensionară. Se încorda împotriva lor, totuși nu se zbătu. — Ce faceți? întrebă el neliniștit. Culoarea se ridică în obrajii lui Al Mualim. — Există anumite precepte. Noi nu însemnăm nimic dacă nu respectăm Crezul Asasinilor. Trei reguli simple, pe care tu se pare că le uiți. Ți le voi reaminti. În primul și în primul rând: ține-ți arma departe... Avea să-i țină o prelegere. Altair se destinse și nu-și putu stăpâni tonul de resemnare din glas când termină fraza lui Al Mualim: — ...de un trup nevinovat. Știu. Plesnetul palmei Marelui Maestru peste fața lui reverberă din pietrele curții. Altair simți că-i arde obrazul. — Și ține-ți gura până-ți îngădui eu s-o folosești! mugi Al Mualim. Dacă știi atât de bine regula asta, de ce l-ai ucis pe bătrân în templu? El era nevinovat. Nu trebuia să moară. Altair nu spuse nimic. Ce ar fi putut spune? „Am acționat nesăbuit?” „Uciderea bătrânului a fost un act de aroganță?” Citește mai puțin...