O insulă poate spune povestea unui întreg secol. O insulă, un secol de iubiri, de drame, de mici întâmplări uimitoare și, uneori, de miracole. Roman tradus în peste douăzeci de limbi, bestseller în topurile din principalele publicații anglo-americane, desemnat drept „una dintre cele mai bune cărți ale anului 2016“ de Sunday Express și Irish Independent înMarea Britanie, de Globe and Mail în Canada și de Kirkus Reviews, New York Magazine, Cosmopolitan și NPR în SUA.
Castellamare, o insulă imaginată în largul coastelor Siciliei, biciuită de sirocco și aflată sub protecția Sfintei Agață, suficient de îndepărtată de continent ca să fie uitată, dar nu îndeajuns încât să fie ocolită de freamătul și zbuciumul lumii. Inima insulei este Casa de la Marginea Nopții, un bar situat într-una dintre cele mai vechi clădiri de piatră, cu fațada acoperită de bougainvillea. Acesta este locul în care Amedeo Esposito, un copil abandonat din Florența ajuns medic, își găsește un cămin și mai ales dragostea, pentru a întemeia ceea ce a visat de când se știe: o familie. Acest extraordinar roman al autoarei britanice Catherine Banner, care amintește de Casa spiritelor de Isabel Allende, ne transportă într-o lume ancorată deopotrivă în mit și în realitate, o lume cu personaje de o stranietate încântătoare, cu o arhitectură amplă. - Kirkus Reviews Cartea lui Catherine Banner este palpitantă, luxuriantă, combină istoriile de iubire, rivalitățile și speranțele unei familii într-o poveste splendidă. În scrisul lui Banner se regăsesc ecouri din Italo Calvino. Lectura Casei de la Marginea Nopții e ca o călătorie într-o lume fantastică în care timpul a stat în loc, și totuși schimbările se petrec într-o pace de neînchipuit. - Star Tribune O emoționantă istorie a patru generații dintr-o familie italiană. Acest roman dramatic, cu o scriitură elegantă, abundă în personaje interesante și în povești misterioase, pe care insularii le-au păstrat din tată în fiu. - Booklist Traducere și note de Irina Negrea Fragment din romanul „Casa de la Marginea Nopții" de Catherine Banner „Nedorit acum la fața locului, își spălă instrumentele, le împachetă și își văzu de drum prin coridoarele întunecoase ale vilei, până afară la lumină. Soarele răsărea, cu acea străluminare domoală specifică Mediteranei. Tocmai trecuse de oră șase dimineața. O siluetă venea în fugă printre trunchiurile palmierilor. Rizzu. — Signor îl dottore, zbieră bătrânul în culmea fericirii, ai un băiețel! Frânt de oboseală cum era, la început nu înțelese. — Un băiețel! strigă Rizzu din nou, zburătăcind turturelele din palmieri. Soția dumitale a născut un băiețel! Cazzo! Uitase complet. Porni alergând spre Rizzu. — A născut foarte repede, spuse acesta, uitând să mai facă pe pudicul. Într-un ceas, iar Gesuina a zis că ar fi putut să moșească bebelușul și cu ochii închiși. Bătrânul reflectă o clipă, apoi adăugă: Ceea ce așa a și fost. Ha! Slavă Ție, Doamne, și ție, Sânt'Agața, slavă tuturor sfinților... De-acum nu-i mai ardea doctorului de un drum plictisitor în căruța trasă de măgar, așa că o luă la fugă pe străzile care se trezeau la viață. Greierii începuseră să cânte. Lumina pătrundea pe străduțele înguste și în piațete. O sută de văduve dintr-o sută de curți măturau pe jos cu mișcări iuți și nerăbdătoare. Alergând așa, simți o convergență măreață a luminii înlăuntrul și în afara lui, de parcă lumea întreagă era încărcată de lumină. În dormitor mirosea a sânge și sforțare. Gesuina picotea, stând cu spatele drept pe un scaun, la picioarele patului. Copilașul dormea și el, ghemuit Ianga pântecul mamei. — Îmi pare rău, amore, spuse doctorul. — A fost mai ușor decât mă așteptam, zise ea, cu obișnuitul ei simț practic. Câte frământări și spaime, ca totul să se termine într-un ceas! Gesuina și cu mine ne-am descurcat foarte bine fără tine. Doctorul șterse ultimele urme de pe fața pruncului. Copilașul, o mică făptură care se arcuia și scâncea, i se părea ciudat, ca un pisoiaș nou-născut. Luă în brațe trupușorul ușor, îi verifică picioarele și brațele, îi apăsă pe tălpi, îi separă degețelele unul câte unul și, înfiorându-se de mândrie, ascultă cu stetoscopul bătăile ca de păsăruică ale inimioarei. Cuprins de o bucurie nemărginită, deveni tandru, chiar poetic. O, era cu totul altceva să fii tată, nu doar amant — vedea asta acum! De ce pregetase oare atât de mult să zămislească un copil? Înțelese că nici o altă parte a vieții lui nu contase; toată existența lui de până atunci nu fusese decât o mișcare vectorială spre acest moment. Dar acum apăruse și problema cu celălalt copil. Până după-amiază, zvonurile se vor fi răspândit în fiecare cotlon al insulei, mulțumită scorpiei de Cârmelă. Un miracol, gemeni născuți din mame diferite, țâșnind în lume la unison! Știa el cum avea să clevetească lumea."
