Cartea de față este una din cele mai frumoase și reprezentative din literatura ortodoxă contemporană. Scrisă într-un stil aparte, de maximă concentrare, subtilitate și profunzime, ea restituie cititorului modern accesul spre specificul experienței religioase ortodoxe în împletirea ei indisociabilă: Liturghie — Dogmă — Mistică.
Arhimandritul Vasilios, una din cele mai autorizate voci ale Ortodoxiei contemporane, aduce astfel într-un limbaj aforistic mesajul duhovnicesc și teologic al Sfântului Munte Athos în societatea actuală: dincolo de orice confiscări ideologice sau servituti istorice, Ortodoxia continuă să rămână, prin miezul ei mistic, locul privilegiat de „intrare” (eisodikon) a omului în Împărăția eshatologică a Sfintei Treimi. CUPRINS: Cuvânt-înainte († Kallistos al Diokleii) Arhimandritul Vasilios și înnoirea Athosului prin generația ’60 (Christos Yannaras) I. INTRAREA ÎN ÎMPĂRĂȚIE Introducere I. Teologia ca Liturghie a Bisericii 1. Biserica, Evanghelie și Dogma / 2. „Cei ce au cântat cântarea armonioasă a teologiei” / 3. Teologi și adunări liturgice / 4. Studiul și oferirea cuvântului Părinților / 5. „Înnoiește căile cunoștinței” II. Organizarea Bisericii ca inițiere în taina Sfintei Treimi 1. Unitatea Bisericii după chipul Sfintei Treimi / 2. Trăirea adevărului de către întregul popor III. Dumnezeiască Liturghie ca o celebrare teologică 1. „Celebrarea nu este o figură, ci realitatea jertfei” / 2. Apofatism liturgic / 3. „Liturghisind cele ale vieții” / 4. Dumnezeiască Liturghie, descoperire a creației celei noi / 5. „Ca viața să aibă” / 6. Lărgime liturgică / 7. „Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim” / 8. Perihoreza liturgică / 9. „Că Tu stăpânești cele cerești și cele pământești” IV. Icoana ca analogie liturgică 1. „Timp și fire se înnoiesc” / 2. Expresia iconografică și etosul sfințeniei ortodoxe / 3. Luminarea neînserată a iconografiei / 4. Lumea Schimbării la Față / 5. „Dătătoare de mângâiere” V. Spiritualitatea ca „robire” spre libertate 1. Adevărul se impune prin însăși prezența lui / 2. Erezia se autodistruge / 3. „Pământul rodește de la sine” / 4. „Opriți-vă și cunoașteți” / 5. „Totul se vede recapitulat” VI. Murim și iată suntem vii 1. Darul vieții veșnice / 2. Pierzând și aflând / 3. Liturghia în inima lucrurilor / 4. Căința și iubire / 5. „Separat de toate și unit cu toate” / 6. Un sfânt din vechime II. MODUL LITURGIC I. De la umanitatea greacă antică, la divino-umanitatea Dumnezeieștii Liturghii II. Comentariu teologic la frescele Sfintei Mănăstiri Stavronikita 1. Introducere / 2. Pronaos / 3. Naos / 4. Sfântul Altar / 5. Trapeza III. Icoanele Praznicelor Împărătești ale lui Teofan Cretanul de la Mănăstirea Stavronikita IV. Dumnezeiască Liturghie, taina unității V. Dând un suflet Europei. Lupta credinciosului în spațiul liturgic al Bisericii Ortodoxe VI. Grecia, Europa și Dumnezeiască Liturghie ortodoxă VII. Prilej de pocăința VIII. Bătrânul Gavriil Dionisiatul. În memoriam