De-a lungul timpului, în mod artificial, au fost create tot felul de conflicte între religie și filozofie etc. Să ne gîndim la religie și cunoaștere! Religia înseamnă tocmai cunoaștere, dar nu o cunoaștere abstractă, supusă exclusiv rațiunii, ci o cunoaștere tainică, experimentală, directă, intuitivă, pentru că ea «leagă», unește, ci nu doar distinge, diferențiază, așa cum o face experimentul științific.
Religie sau filozofie? Și una și alta! Pentru că orice religie presupune, direct sau indirect, o filozofie, o filozofie și o înțelepciune a vieții, după cum orice filozofie presupune o anumită religie, indiferent de conotațiile ei. Inclusiv filozofia «atee» implică divinul prin faptul că încearcă să-l ignore. Nu poate face abstracție de el. (Nicolae Achimescu)
