Decebal si un solomonar misterios - Simona Antonescu, Alexia Udriste

Suntem în anul 105. Trupele romane se pregătesc să treacă Dunărea pe podul făcut de Apollodor din Damasc pentru a cuceri Dacia. Aici își încep Ilinca și Călin călătoria fabuloasă prin trecutul țării.
Citește tot rezumatul cărții Decebal si un solomonar misterios - Simona Antonescu, Alexia Udriste... În drumul lor îl întâlnesc pe micul dac Oroles, care îi conduce până în inima provinciei la Sarmizegetusa, acolo unde vor avea șansa de a-l cunoaște și pe conducătorul dacilor, Decebal.   Istoria povestită copiilor, de Simona Antonescu, cu ilustrații de Alexia Udriste-Olteanu este o serie de romane care-i va familiariza pe micii cititori cu istoria românilor. Cărțile din serie vor prezenta istoria României prin ochii a doi frați gemeni, Ilinca și Călin, care găsesc în podul casei un manuscris (magic) cu ajutorul căruia se pot întoarce în timp.   Cred că undeva în inima fiecăruia dintre noi există un ochi pentru trecut. Dacă îl găsești și îl deschizi, atunci toate cele care au fost ți se arată altfel, mai apropiat, mai familiar. Înțelegi miezul de adevăr al lucrurilor și ajungi să simți că realmente te înrudești cu cei despre care scrie prin cărțile de istorie. Asta îmi propun să le transmit copiilor: aveți în voi un ochi special, cu care vă puteți vedea strămoșii. Va fi magic, ca un film de aventuri, cu mistere și povesti fabuloase. Trebuie doar să căutați în voi ochiul acesta și apoi să priviți filmele dintre paginile cărților. - Simona Antonescu Fragment din cartea "Decebal și un solomonar misterios" de Simona Antonescu, Alexia Udriste "Numai cercul de însingurare pe care toți ceilalți îl lăsau, cu respect, în jurul lui, îl arătau pe Decebal a fi rege. Era trist. Pline de mâhnire, sprâncenele groase coborâseră mult peste ochii negri. Nimeni nu îndrăznea să-l tulbure pe rege în momentele lui de îngândurare. Punând dârlogii calului în mâinile lui Oroles se desprinse de cei doi frați și se apropie câțiva pași de Decebal, punând un genunchi în pământ în fața lui și plecând capul. Regele îi făcu semn să se apropie, iar micul curier îi șopti la ureche veștile pe care le adusese. Niciuna nu avea darul de a ridica mâhnirea de pe umerii regelui dac. Cu toate acestea, el ascultă neclintit, fără ca cel mai mic gest să-i trădeze vreo tulburare. Atunci când Oroles isprăvi de vorbit și se îndepărtă cu spatele, regele Decebal făcu un semn și din mulțime se apropiară în grabă câțiva căpitani ce-i pândiseră până atunci mișcările, așteptând. - Începe, spuse Oroles, întorcându-se la cei doi frați. Dar de acum nu ne mai este nouă îngăduit. - Ce începe? se sperie Ilinca de glasul lui coborât într-o hotărâre ce părea puțin cam prea mare pentru umerii lui mici. - Ne vom lupta cu ei. Ai noștri vor porni către Dunăre, pe căi lăturalnice, pândindu-i noaptea și atacându-i pe neașteptate, așa fel ca să le slăbească puterea cât mai mult până când grosul armatelor lor va ajunge aici, în munți, unde suntem ascunși. Atunci când va avea loc lupta cea mare, când armatele se vor întâlni față în față, forțele trebuie să fie egale." Citește mai puțin...