Poate copilăria n-a fost o vârstă, ci o altă existență, mai precis un alt fel de existență. Un vis din care m-am trezit. Tot ce a urmat a fost viață. - Octavian Paler Lumea copilăriei este una minunată, plină de bucurii, de zâmbete, de soare, de magie.
Autoarea, Cristina Supeală, un copil aflat la granița dintre două lumi, cea a copilăriei și cea a adolescenței, își exprimă emoțiile, trăirile și talentul printr-o formă de artă, la care are curajul să acceadă, arta creației literare. Cu naturalețe ne duce într-un tărâm de poveste, ne întoarce în timp, scriind, deopotrivă, pentru copiii și pentru adulții care, cu siguranță, se vor regăsi la vârsta întrebărilor și a căutărilor. Stilul ei degajat ne poartă în lumea onirică a fanteziei. Cristina este încă și pentru mine va rămâne mereu – un copil sensibil și matur, în egală măsură, plin de creativitate. Mi-a fost eleva și recunosc cu mândrie că m-am bucurat să îi fiu dascăl. Astăzi, la debut, îți doresc mult succes pe drumul devenirii tale, Cristinica mea! - Prof. Luminița Cărpinișan Fragment din carte: "2 TĂRÂMUL FERICIRII După ce Eduard a auzit toate acestea, a rămas cu gura căscată. Și-a întors privirea către Magician și l-a întrebat pe un ton copilăros: - Și eu cum mă voi întoarce acasă? - Nu-ți bate capul cu asta. Vei sta aici până mâine, când vom merge într-un loc în care te vei simți că acasă. Apropo, numele meu e Sierra, spuse fata blondă cu un zâmbet larg. Apoi, Sierra l-a luat pe Eduard de mână și l-a dus într-o cameră perfectă pentru un băiețel de vârsta lui. Patul era albastru cu mașinute de curse, pe pereți erau trenulețe și eroi din desene animate iar pe tavan erau steluțe luminoase. În cameră era și o bibliotecă cu multe cărți de povești, pe care Eduard le îndrăgea mult. Sierra l-a întrebat pe Eduard : - Îți place camera? Eduard a luat-o în brațe pe față și i-a mulțumit. Apoi s-a dus alergând la biblioteca plină de cărți și a ales una. A luat-o pe Sierra de mână, a sărit în pat și i-a dat cartea. Aceasta a început să-i citească. După ce Eduard a adormit, Sierra a închis cartea, l-a sărutat pe frunte de noapte bună și a plecat. A doua zi, de dimineață, Eduard s-a trezit destul de derutat. Nu mai era în camera de seară trecută. Era în fața unei porți mari pe care scria: „Bine ați venit în Tărâmul Fericirii!” . Într-o parte i-a văzut pe Sierra și pe Magician discutând.
