Mai presus de mandrie

După retragerea periculoasă din Cosa Nostra, Stefano Christian Allegri cunoaște, pentru prima oară în viață, frica. În goană pentru supraviețuire, întemnițat de către o fantasmă a trecutului și având multe suflete pe conștiință, încearcă să se apere de vânătoarea care-l amenința.
Citește tot rezumatul cărții Mai presus de mandrie... La doar treizeci și unu de ani, organizația mafiotă îi promite, prin nenumărate avertismente, că nu va prinde secolul al XXI-lea, el fiind nevoit să combată clanurile notorii prin forțe proprii. Lupta crâncenă se complică atunci când apare o tânără însărcinată care-l acuză că ar fi tatăl, iar deciziile altora le umbresc pe ale sale. Familiile îl vor mort și vor face orice pentru a aplica metodele clasice ale sadismului, pentru că nimeni nu iese viu din Mafie. O promisiune nerespectată și trei suflete în pericol...   DATE REALE: • La început, există o organizație rebelă, apărută după revoluțiile din anii 1848 și 1860 sub  forma unor bande înarmate de dimensiuni mici, care se implicau în revolte. La sfârșitul secolului al XIX-lea, respectivele bande mafiote s-au organizat și a apărut Cosa Nostra. • Orașul Palermo intrase în zona de influență a mafiei, zona care, treptat, s-a extins în partea de vest a Siciliei. • Camorra, denumită și „mafia napoletană”, a devenit cunoscută prin traficul  de  droguri  practicat  de către adepții acesteia. Este instalată în provincia Campania (reședința Napoli). • Mafia italiană mai este constituită din organizații criminale precum 'Ndrangheță, centrată în Calabria, și Sacra Corona Unită. • Procesul Maxi a fost o acțiune de foarte mare amploare, nemaivăzută în istoria judiciară a Italiei, începută în 10 februarie 1986 și care a durat în jur de un an și jumătate. Tommaso Buscetta a fost primul mafiot sicilian devenit informator și, în același timp, trădător al mafiei. • Paolo Borsellino și Giovanni Falcone au fost doi magistrați italieni foarte importanți, chiar factori esențiali în lupta antimafia, asasinați, ambii, în anul 1992.  Fragment din romanul "Mai presus de mândrie" de Roberta Ariana: "Stefano își roti ochii prin hambarul vechi, nefolosit de mulți ani, printre paiele rămase și mașinăriile folosite în agricultură. La început, nu observase nimic, dar aruncând o altă privire asupra colțului din stânga, simți o prezență alături de ei. Beculețul se aprinse, Don Rostranio îl amenințase încă de la primele replici rostite.. — „Morte Alla Francia I’Italia Arde”, ți-ai uitat originile? — Origini? Crezi că Viespile Siciliene mai există și eu fac parte din ea? râse el. A trecut un veac. — Viespile Siciliene coexistă cu noi. Se află în fiecare dintre noi, doar veneram această organizație, creând altele și mai puternice. Așa că, dragul meu Ștefano, în urmă cu un an, când ai făcut parte din ritualul de inițiere, nu negai acest lucru. Stefano dădu din cap, neimpresionat de încercările fostului său superior de a-l convinge în legătură cu originile mafioților. El știa, adânc în mintea sa, că totul a început mult mai devreme, însă oamenii au aflat doar de această organizație, din anul 1882. — S-au schimbat multe de atunci. — Sigur, sigur. Ești pe cont propriu, dar cât de ușor ți-a fost să te ascunzi? Ai mâncat mult pământ din subteran, în timp ce oamenii mei te căutau? Și, cel mai important, unde te-ai ascuns? — Aici, în Sicilia, răspunse el, arcuindu-și o sprânceană, iar Don Rostranio începu să râdă forțat. — Nu-ți bate joc de mine, puștiule! Unde te-ai ascuns? se răsti el, în timp ce  oamenii săi începură să iasă din colțurile hambarului, înconjurându-l, dar el le aruncă o privire aprobatoare, cum  că totul era în regulă, pentru moment... Stefano schița un zâmbet și repetă același lucru. Își îndreptă părul negru de abanos cu mâinile, apoi, cu o urmă de rânjet pe față, și le introduse în buzunarele pantalonilor de stofă. Nasul, iritat de comportamentul celui pe care a fost nevoit să-l respecte o perioadă de timp, scoase dintr-un buzunar interior arma albă și o îndreptă spre Ștefano, râzând: — Nimeni nu iese viu din Familie! Ștefano își verifică pulsul și își încruntă sprâncenele. Ridică din umeri. — Inima încă-mi bate, afirmă el, iar Don Rostranio se apropie în fugă, cu pistolul țintă pe creștetul craniului său. Ștefano știa că ar fi inutil să se împotrivească, celălalt având oameni în fiecare colț întunecat al hambarului, așa că îi pătrunse învelișul uman cu privirea, cu un anumit punct fixat pe gâtul său, imaginându-și cum smulge pielea îmbătrânită de pe el și devine mâncarea haitelor. Se încruntă și   îi povesti gândurile sale Nasului. — Nasule... — Don Rostranio! îl corectă el, deși „Don”, adăugat în fața numelor mafioților, însemna același lucru cu „Nasul”. Capo Crimini, al treila în rang. — Așa, nu contează,... nici nu știi ce-mi trece prin minte! De câte ori imaginația mea te-a omorât! Pe tine și restul Familiei... — Întreci măsura, nenorocitule! se auzi o voce, din colțul stâng. Stefano ezită o clipă. — Tu ești, Adolfo? Îți recunosc vocea, fiu de târfă! zâmbi el, cu capul întors spre direcția din care provenea sunetul. Dacă m-aș fi temut de voi, nu veneam aici. — Acum ai întrecut măsura, se răsti Don Rostranio! Inima-ți bate cât timp avem noi  cu  ce  să ne folosim de tine. Tu, pe fiul meu nu-l vei mai jigni niciodată! Cu o mișcare rapidă din mână, îl lovi într-un punct sensibil al pieptului cu mânerul pistolului glock, iar Ștefano se prăbuși pe spate, uitând toate tehnicile de luptă învățate vreodată. Le făcu semn să-l transporte spre portbagajul SUV-ului verzui, iar o mână de bărbați îmbrăcați lejer ieși din ascunzișuri. — Stați! strigă fiul Nasului. Vreau să calc în picioare târfa! — N-avem timp, fiule! Când se trezește, promise acesta." Citește mai puțin...