«…interesant este și felul în care [autorul] îi imaginează distinctiv pe cei doi apostoli ai lui Copernic, prin diferențierea pe care o simțim din monologurile lor. Giordano se exprimă mai mereu la persoana întâi, are judecați mai fruste, este mai impulsiv, pe când Galileo are fraza gândurilor mai lungă, mai abstractă, cu dese relativizări.
Simțim astfel că nu e doar o diferență de vârstă, ci și de temperament, de educație. Giordano trăiește intens, din chiar mijlocul lucrurilor, pe când Galileo se vede mai adesea deasupra lor, deși cam același lucrul le frământă amândorura destinul în aventura de susținere a unei idei ce parcă desăvârșea, pe tărâm științific și filosofic, Renașterea.»
