Secretele succesului

Secretele succesului. Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influent Dale Carnegie spunea că „succesul înseamnă să obții ceea ce vrei, iar fericirea înseamnă să vrei ceea ce ai obținut“.
Citește tot rezumatul cărții Secretele succesului...   Dar ce anume își doresc oamenii? Ei bine, de cele mai multe ori, e vorba despre o carieră ascendentă, prieteni de încredere, o familie iubitoare, un trai decent… și altele asemenea. Desigur, motivele pentru care un om își dorește ceva anume sunt complet personale, însă metodele prin care își poate atinge obiectivul sunt general valabile. Iar metodele din cartea de față au fost testate de peste 15 milioane de cititori de pe cinci continente, pe parcursul a trei sferturi de secol. Volumul de față a ajuns, cu timpul, să fie cea mai vândută carte motivațională publicată vreodată.   Sfaturile lui Dale Carnegie va arăta cum să deveniți un interlocutor agreabil, de ce e bine să faceți complimente dezinteresate, când e cazul să vă retrageți dintr-o dispută, ce anume trezește dorința de cooperare a partenerilor, cum să faceți o bună impresie de la prima întâlnire, cât de important e zâmbetul, prin ce strategii vă puteți autopromova în ochii celorlalți, în ce fel puteți adresa critici fără să provocați resentimente, de ce e recomandat să vă admiteți propriile greșeli înainte de a le face reproșuri altora, cât de adevărat e proverbul care spune că „vorba dulce mult aduce“, cum să răspundeți la plângerile altora, unde se termină sinceritatea și începe brutalitatea, de ce nu funcționează pe termen lung strategia de a da ordine, cum să vă ajutați ajutându-i pe ceilalți — și multe altele.   Carnegie dovedește că, în cele din urmă, ceilalți ne vor trata exact așa cum îi tratam. Comportamentul interlocutorilor îl oglindește pe al nostru. Carte recomandată de Ligia Pop  și   Lorand Soares Szasz   în cadrul proiectului Libris, " Oameni și cărți ". Fragment din cartea "Secretele succesului" de Dale Carnegie "lată, așadar, natura umană în acțiune: infractori care dau vină pe toată lumea, în afară de ei înșiși. Toți suntem așa. Astfel încât, atunci când tu și cu mine vom fi tentați să criticăm pe cineva, să ne amintim de Al Capone, „Two Gun" Crowley și Albert Fall. Să luăm aminte că toate criticile sunt ca porumbeii călători. Se întorc acasă întotdeauna. Să ne gândim că persoana pe care urmează să o condamnăm se va justifica pe sine și ne va condamna la rândul ei; sau, ca blândul Taft, va spune: Nu văd cum aș fi putut proceda altfel. În dimineața zilei de 15 aprilie 1865, Abraham Lincoln era pe patul de moarte într-un sordid imobil cu apartamente de închiriat, peste drum de Ford's Theater, unde fusese împușcat de John Wilkes Booth. Trupul deșirat al lui Lincoln era așezat în diagonală pe patul înclinat, prea îngust pentru el. O reproducere ieftină a celebrei picturi The Horse Fair, realizate de Rosa Bonheur, atârna deasupra patului, iar dintr-o lampă cu fiacără plăpândă licărea o lumină galbenă.  În timp ce Lincoln zăcea muribund, secretarul de război Stanton a spus: Iată-l pe cel mai desăvârșit conducător al oamenilor pe care l-a avut vreodată lumea. În ce a constat succesul lui Lincoln în relațiile cu oamenii? Am studiat viața lui Abraham Lincoln vreme de zece ani și am dedicat trei ani scrierii și rescrierii unei cărți intitulate Lincoln the Unknown. Cred că am realizat o analiză a personalității și vieții domestice ale lui Lincoln pe cât de detaliat și exhaustiv posibil. Am făcut un obiect de studiu special din metoda acestuia de a se raporta la semeni. Recurgea el la critică? O, da! Pe când era tânăr și se află în Pigeon Creek Valley, din statul Indiana, nu doar critică, ci scria totodată scrisori și poeme în care ridiculiza diverse persoane, lăsând misivele pe drumuri de țară, unde urmau cu siguranță să fie găsite. Una dintre acele scrisori a stârnit resentimente care au durat o viață întreagă." Citește mai puțin...